Proiectul lui Claudiu Dumitrescu pentru DNA: Modificarea competenţelor şi un bun psiholog ca şef

"O altă măsură care trebuie luată în calcul vizează schimbarea competenţelor Direcţiei Naţionale Anticorupţie în sensul eliminării sau modificării art.13 alin.12 din OUG nr.43/2002. Impreună cu membrii colegiului de conducere şi pe baza consultării procurorilor DNA trebuie reanalizată competenţa direcţiei din punct de vedere legislativ, întrucât o parte din infracţiunile date în competenţă nu au legătură cu fenomenul corupţiei, încărcând în mod nejustificat activitatea (înşelăciunea, abuzul în serviciu, contrabanda, şantajul, evaziunea fiscală)", notează el în proiectul depus în vederea obţinerii funcţiei de procuror-şef al DNA.

De asemenea, el menţionează ca puncte slabe ale Direcţiei personalul insuficient, remarcă durata mare a soluţionării dosarelor şi se referă la scurgerile de informaţii..

Ca material bibliografic Dumitrescu a folosit, pe lângă Constituţie şi legislaţia specifică domeniului judiciar, bilanţul activităţii DNA în perioada 2010 - 2012, Strategia Naţională Anticorupţie. dar şi volumul "Elemente de management judiciar", care o are printre autori pe Mona Pivniceru, ministru al Justiţiei.

La capitolul "Profilul procurorului şef al DNA", Dumitrescu afirmă că acesta trebuie să aibă o reputaţie profesională ireproşabilă, să cunoască, "în mod impecabil", legislaţia şi jurisprudenţa, să deţină calităţi de manager, să aibă capacitatea de organizare a activităţii, capacitatea de asumare a răspunderii, de evaluare a necesităţilor, capacitatea de analiză şi sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi capacitatea de adaptare rapidă.

"Procurorul şef trebuie să fie un bun psiholog, să se cunoască pe sine şi personalul din subordine, pentru a folosi în mod adecvat şi eficient resursele umane de care dispune", consideră şeful DLAF.

În opinia sa, conducătorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie "trebuie să aibă capacitatea de a comunica atât cu propriul sistem – procurori, ofiţeri de poliţie, specialişti şi celălalt personal din subordine, dar şi cu procurorii ierarhic superiori (comunicare internă), cu alte instituţii – instanţe, baroul de avocaţi, asociaţii profesionale, autorităţi publice centrale, ministere, instituţii europene, justiţiabili şi alte persoane implicate în actul de justiţie, mass-media (comunicare externă), asigurând transparenţă în actul de conducere".

Totodată, procurorul şef "trebuie să se bucure de o bună reputaţie morală, să aibă un comportament demn şi integru, realizând astfel premisa de a solicita procurorilor şi personalului din subordine respectarea deontologiei şi a eticii profesionale".

Printre punctele slabe ale DNA, Claudiu Dumitrescu remarcă numărul insuficient de procurori; fluctuaţia de personal; încărcătura mare pe procuror, mai ales la structura centrală, cu efecte negative asupra calităţii, operativităţii şi stocului de cauze nerezolvate; creşterea numărului de dosare nesoluţionate mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale şi de 1 an de la data sesizării; existenţa unor structuri interne nefuncţionale din cauza lipsei de procurori specializaţi şi numărul mic de rechizitorii privind infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, doar de 4% din numărul total; repartizarea cauzelor fără respectarea criteriilor impuse de regulamentul de ordine interioară privind specializarea şi pregătirea procurorului, volum de activitate, complexitate; lipsa de comunicare cu OLAF în sfera infracţionalităţii care aduce atingere bugetului general al Uniunii Europene.

El vede ca riscuri pentru DNA continua fluctuaţie a procurorilor; campaniile de presă agresive la adresa procurorilor pentru producerea unei presiuni psihice asupra acestora; existenţa unui sentiment de insecuritate în ceea ce priveşte protecţia imaginii magistratului; creşterea continuă a stocului de dosare aflate în lucru; creşterea continuă a numărului de achitări în dosarele de mare corupţie; renunţarea procurorilor la funcţiile deţinute în Direcţia Naţională Anticorupţie şi întoarcerea acestora la unităţile de bază.

Dumitrescu identifică vulnerabilităţi în activitatea DNA şi prezintă şi soluţii.

În ceea ce priveşte supraîncărcarea profesională, Claudiu Dumitrescu propune suplimentarea schemei de personal; recrutarea de noi procurori şi ofiţeri de poliţie cu experienţă în domeniu; folosirea eficientă a timpului de lucru prin organizare şi planificare; degrevarea procurorilor de probleme administrative (raportări, situaţii, relaţii cu
publicul şi antrenarea personalului auxiliar).

Pentru a preveni creşterea stocului de dosare nesoluţionate şi implicit menţinerea unui număr însemnat de cauze mai vechi, procurorul propune existenţa unui sistem de control periodic asupra duratei excesive a cercetărilor; monitorizarea cauzelor mai vechi de un an de la data sesizării şi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale, prin instituirea unui program de măsuri pentru soluţionarea acestora în funcţie de complexitate şi vechime; realizarea unui program de măsuri şi acţiuni tematice de verificare a cauzelor mai vechi; identificarea cauzelor ce au determinat tergiversarea soluţionării dosarelor; înlăturarea cauzelor subiective şi responsabilizarea procurorilor cu privire la respectarea
celerităţii şi termenului rezonabil fără ca soluţiile să sufere din punct de vedere al calităţii şi ca fiecare procuror împreună cu ofiţerii de poliţie judiciară să întocmească planul de cercetare (investigaţie) care să cuprindă obiectivele şi obiectul investigaţiei, infracţiunea cercetată, activităţi ce urmează a fi desfăşurate pentru documentarea sesizării, eventual plan de administrare a probelor, un calendar probabil al cercetărilor.

El critică menţinerea unui număr mare de achitări care se doreşte a fi justificat prin prisma volumului şi a complexităţii cauzelor propunând ca soluţii analizarea cauzelor concrete care au generat soluţiile de achitare cu identificarea deficienţelor din cursul urmăririi penale sau a situaţiilor când verificarea legalităţii şi temeiniciei s-a făcut în mod formal; evaluarea calităţii actelor de urmărire penală şi concentrarea pe zonele deficitare sub acest aspect; verificarea modului în care procurorii şefi secţie sau serviciu îşi exercită atribuţiile reglementate de art.264 alin.3 Cod procedură penală; - analizarea cauzelor din soluţiile de achitare sau restituire; - studierea permanentă a practicii instanţelor, identificarea problemelor nerezolvate neunitar şi analizarea acestora cu toţi procurorii din subordine; - examinarea atentă a hotărârilor pronunţate de către secţia judiciară.

Referindu-se la numărul relativ scăzut de rechizitorii în domeniul protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene, Claudiu Dumitrescu remarcă faptul că niciun rechizitoriu nu vizează persoane cu funcţii de conducere din cadrul ministerelor, autorităţilor de management, organismelor intermediare regionale sau din alte agenţii guvernamentale responsabile pentru gestionarea finanţărilor nerambursabile obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene.

"Este criticabil că la nivelul Serviciului de combatere a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, structură specializată în astfel de anchete, au fost întocmite în anul 2011 doar 2 rechizitorii, schema de personal fiind aproape goală. Se observă un dezinteres al conducerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie faţă de acest serviciu, procurorilor fiindu-le repartizate dosare cu alte direcţii de acţiune decât cele privind frauda cu fonduri comunitare", notează şeful DLAF.

El critică şi scurgerea de date, informaţii şi documente din dosarele penale aflate în lucru.

"Apariţia în presa naţională a unor documente din dosarele penale aflate în lucru la Direcţia Naţională Anticorupţie a devenit o practică nesancţionabilă care aduce atingere drepturilor şi garanţiilor procesuale ale persoanelor cercetate, respectiv dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie. Direcţia Naţională Anticorupţie este unitatea de parchet care a furnizat pe căi neoficiale cele mai multe informaţii despre anchetele în curs, încălcând unul dintre principiile care guvernează urmărirea penală şi anume lipsa de publicitate şi implicit confidenţialitatea activităţii de urmărire penală", scrie Dumitrescu în proiectul său.

El califică drept "extrem de grav" faptul că pe lângă informaţii din dosare, "în presă au apărut pasaje din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice sau a altor tipuri de comunicare dintre persoanele cercetate, urmărindu-se distrugerea reputaţiei acestora mai înainte de a fi deferite justiţiei".

Ca soluţie, el propune stabilirea unui circuit strict al documentelor şi al probelor obţinute în urma exploatării autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor si comunicaţiilor de orice natură, între Serviciul tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi procurorul de caz şi interzicerea, pe durata urmăririi penale, a accesului oricărui alt procuror la mijloacele de probă prevăzute în Codul de procedură penală, fără acceptul procurorului însărcinat cu efectuarea anchetei.

El îşi propune un stil de management participativ, eficientizarea activităţii de urmărire penală, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, îmbunătăţirea calităţii actului de urmărire penală şi asigurarea independenţei procurorilor.

Claudiu Dumitrescu este detaşat de la DNA la conducerea DLAF, poziţie ocupată din august 2010. Până la detaşarea la Departamentul de Luptă Anti-Fraudă, Claudiu Dumitrescu a fost şeful Serviciului de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie Împotriva Intereselor Financiare ale Comunităţilor Europene din cadrul Secţiei I de Combatere a Corupţiei din DNA.

Dumitrescu a lucrat ca procuror la Câmpina, apoi prim-procuror la Sinaia, iar în 2003 a ajuns procuror la Parchetul Naţional Anticorupţie, devenit direcţie.

Acesta a instrumentat câteva dosare de corupţie cunoscute, precum cel al fostului ministru Decebal Traian Remeş ("Caltaboşul"), al fostului senator Şerban Brădişteanu şi dosarul Steaua-U Cluj ("Valiza").