Protocoale de incendiu sunt doar pe hârtie! Lipsa simulărilor în spitale e plătită cu vieţi, spune Carmen Mărginean, medic anestezist

Simulările de evacuare se fac, chipurile, anual la spitalele din ţară. Medicul anestezist Carmen Mărginean, cu o experienţă de 10 ani în Anglia, după 2 petrecuţi în ţară, vorbeşte despre realitatea din spatele procedurilor făcute în România.

"Pregătirea personalului medical pentru situaţii de urgenţă se face doar pe foaie printr-un test în care eşti sfătuit să copiezi răspunsurile testului", a scris medicul pe facebook.

În Marea Britanie aceste simulări sunt ţinute cu sfinţenie pentru a obişnui cadrele medicale cu toate soluţiile ce pot salva vieţi. Doar prin repetiţie se formează o rutină care, în stare de stres, îţi vine să o faci automat, altfel....

CARMEN MĂRGINEAN, medic anestezist: În câteva din spitalele unde am lucrat aş vrea să menţionez că se face instruirea şi simularea în fiecare an şi am fost frapată. Oamenii au fugit pe scări şi au trecut pe lângă uşile de incendiu care au rămas închise. Este foarte improtant să se facă simularea pe fiecare secţie. Datorită stresului, factorului uman e posibil să nu răspundem cum trebuie şi trebuie făcute simulări după simulări

Iar apoi alegerea, care îi poate marca o viaţă, vine tot în seama medicilor. Într-o situaţie de criză ei trebuie să salveze oamenii care au şanse mai mari de supravieţuire. Problema este că nu au infrastructură în România. Saloanele sunt mici, nu au rampe şi nici scaune speciale de transport. În Anglia spitalul e dotat cu uşi ignifuge care se închid automat pentru a stopa extinderea flăcărilor.

CARMEN MĂRGINEAN, medic anestezist: Aici în Anglia noi avem uşi de incendiu făcute din lemn rezistent la foc, pentru 30-60 minute, de obicei e scris pe uşă cât timp ai la dispoziţie. Dacă nu putem mulţi pacienţă să salvăm e foarte greu de ales, important e ca salvatorul să se asigure că e în siguranţă pentru a putea salva cât mai multe vieţi şi apoi pacienţii care  au cea mai mare şansă de supravieţuire trebuie duşi în siguranţă. Nici nu vreau să mă gândesc prin ce au trecut colegii mei, e aproape imposibil, ai nevoie de cel puţin o jumătate de oră şi două persoane ca să poţi să muţi atâţia pacienţi afară din ATI. Asta presupunând că fiecare pacient e pregătit de transfer, toate pompele injectomatele sunt deconectate, prinse pe pat şi gata de plecare, ceea ce nu cred că e posibil. În câteva din spitalele unde am lucrat aş vrea să menţionez că se face instruirea şi simularea în fiecare an şi am fost frapată. Oamenii au fugit pe scări şi au trecut pe lângă uşile de incendiu care au rămas închise. Este foarte improtant să se facă simularea pe fiecare secţie.  Datorita stresului, factorului uman, e posibil sa nu răspundem cum trebuie şi trebuie făcute simulări după simulări.