Putin trimite minorităţile etnice să moară în Ucraina. Buriaţii, kazahii, tuvanii, carnea de tun a Rusiei

Vladimir Putin se compară cu Petru cel Mare, dar plata de sânge o cere de la tineri cu înfăţişare complet diferită: ochi migdalaţi, pomeţi înalţi mongoli sau ten măsliniu din Caucaz.

Preferă provinciile pierdute

Adesea sunt musulmani din Osetia de Nord sau Daghestan sau budişti tibetani din Buriatia sau Republica Tuva, de la graniţele Mongoliei. Sau provin dintr-o provincie uitată de lume din Orientul Îndepărtat, nu departe de graniţele cu China şi cu Coreea de Nord, cum ar fi provincia evreiască autonomă unde Stalin încercase să deporteze o întreagă minoritate incomodă.

În numele visului imperial al lui Putin, aceşti tineri din cele mai îndepărtate zone au şanse de sute de ori mai mari să moară în Ucraina decât semenii lor de la Moscova sau de la Sankt Petersburg. Cercetările şi analiza datelor spun că au fost primii aruncaţi în cuptorul războiului, în cele mai sângeroase săptămâni. Buriaţii, de exemplu, reprezintă doar 0,3% din populaţie, dar au fost 4,5% dintre morţi, în primele 3 săptămâni de război.

„8 morţi la Moscova”

Ponderea etnicilor kazahi prinşi de război este uriaşă. Oameni ca ei şi alte minorităţi sunt expuşi la mult mai mult decât ruşii slavi, albii şi nativii marilor oraşe europene. Până astăzi, doar 8 persoane au murit în război de la Moscova, într-o populaţie metropolitană de 20 de milioane.

La Tuva se cunosc cu certitudine de 6 ori mai multe decese, în ciuda unei populaţii de peste 60 de ori mai mică. Există o reţea clandestină în Rusia care ţine socoteala celor căzuţi în fiecare zi, pentru că şi acesta este un act de rezistenţă civilă sub un regim condus de propagandă.

Guvernul de la Moscova vorbise despre 1.351 care au murit pe 25 martie şi de atunci nimic mai mult, cu subliniază că preşedintele Comisiei de Apărare a Dumei, Andrei Kartapolov, a ajuns să spună în această lună că tăcerea domneşte asupra morţilor în Ucraina „pentru că nu mai sunt”.

Informaţii din Silicon Vallă

Maria Viuşkova ştie adevărul. După cum dezvăluie trăsăturile ei asiatice, ea provine din Buriatia, s-a expatriat din Rusia în 2010. Astăzi este cercetător în calcul cuantic la Centrul de Cercetare Computaţională Notre Dame din Silicon Valley.

Se numără printre puţinele elemente ale reţelei care scoate adevărul la iveală. Expertiza ei o face utilă în gestionarea bazei de date creată pentru a dezminţi marea minciună a lui Putin despre morţi. „Nu mi-am imaginat niciodată să mă regăsesc într-un rol similar”, spune Maria, 40 de ani.

„Suntem singura organizaţie care numără cei căzuţi în război şi după origine etnică”, afirmă femeia. Sunt cu ochii pe anunţurile cu decese din ziarele locale şi urmăresc reţelele de socializare ruseşti precum VKontakte sau Odnoklassniki („Colegii de clasă”), parcurg chat-urile Telegram în care există informaţii despre necroloage sau dacă cineva vorbeşte despre un prieten care a murit în război. Numai aşa au identificat aproximativ 4.000 de persoane, împărţite pe etnie şi regiuni.

Numărul real al morţilor

Dar unii mor fără ca cineva să vorbească despre ei undeva. Pentru a-i localiza pe aceşti oameni, membrii reţelei vizitează cimitirele, numără mormintele proaspete şi verifică dacă pe ei stă o fotografie a unui băiat în uniformă. Aşa că au identificat alţi 4.000 de căzuţi.

„Numărul nostru total de morţi din partea rusă nu este departe de cei 15.000 despre care vorbeşte Pentagonul”, spune Viuşkova. În opinia sa, minorităţile sunt trimise să moară „din dispreţ, nu din proiectul unei epurări în stilul lui Stalin”.

În parte, cei mai săraci din suburbii sunt întotdeauna cei care se înrolează, aşa cum s-a întâmplat cu latinii din armata americană dislocată în Irak.

„Dar Putin are grijă să păstreze familiile de la Moscova şi Sankt Petersburg, pentru că se teme de proteste în marile oraşe. Dacă mor nişte buriaţi în suburbii, cine să observe?”, încheie Maria.