Radu Preda (IICCMER):E un lucru bun că statul îi permite torţionarului Vişinescu să ceară eliberarea

Potrivit directorului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Radu Preda, faptul că torţionarul Alexandru Vişinescu, condamnat la 20 de ani de închisoare, are posibilitatea de a cere eliberarea invocând probleme medicale este un lucru pozitiv.

„Nu ştiu care sunt condiţiile spitalului din penitenciar. Bănuiesc că sunt bune, pentru că nu e singurul deţinut. Pe de altă parte, faptul că statul român, în anul 2017, oferă această posibilitate unui om care, la rândul lui, a făcut ceea ce ştim că a făcut, este un lucru bun. Sigur că moral sunt revoltat. Dar faptul că statul meu de drept, aşa cum este el în construcţie, dă posibilitatea aceasta inclusiv unui Vişinescu să ceară eliberarea pe motive de sănătate mi se pare un indiciu că, într-adevăr, nu mai suntem în anii `50. (...) Nu ştiu dacă ar trebui să îi admită cererea, pentru că nu cunosc dosarul, nu cunosc ce boală are, dacă spitalul penitenciar oferă sau nu îngrijirea cuvenită. Nu mă pot pronunţa, dar principiul în sine că astăzi un fost torţionar se poate bucura de toate căile de atac şi de toate formele de contestaţie în sine e o veste bună”, a declarat Radu Preda.

Alexandru Vişinescu a fost încarcerat, în februarie 2016, după ce judecătorii instanţei supreme au decis condamnarea definitivă a acestuia la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic"

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, a arătat Parchetul instanţei supreme.

„Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din 1967, erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase şi alte cazuri mai izolate.

Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani.

„Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic”, au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu.