Raport privind starea justiţiei: În 2011, CEDO a pronunţat 68 de hotărâri în cauze privind România

Potrivit datelor statistice publicate de CEDO la 31 decembrie 2011, România era al patrulea stat după numărul cauzelor aflate pe rolul Curţii de la Strasbourg, însumând 8,1 la sută (12.300 de cauze) din totalul reclamaţiilor înregistrate, primele trei locuri fiind ocupate de Rusia cu 26,6 la sută (40.250 de cauze), Turcia cu 10,5 la sută (15.950) şi Italia cu 9,1 la sută (13.750 de cauze).

Din totalul cauzelor pirvind România, în 2011, CEDO a pronunţat 68 de hotărâri, în 58 dintre ele constatându-se cel puţin o încălcare a drepturilor, prin trei hotărâri s-a statuat că nu există nicio încălcare, cinci dintre hotărâri au privit revizuirea unor decizii anterioare ale Curţii de la Strasbourg, iar două au privind acordarea unor satisfacţii echitabile, în cauze în care Înalta instanţă a constatat anterior încălcări ale dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Principalele categorii de cauze în care CEDO a constatat încălcări ale dispoziţiilor Convenţiei Europene de către autorităţile române sunt cele referitoare la dreptul la un proces echitabl, consemnează raportul.

Concret, în 22 de cauze s-a reţinut încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolul 6 din Convenţie, având în vedere, pe de-o parte, nerespectarea principiului securităţii raporturilor juridice din cauza desfiinţării unor hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, prin promovarea unor căi extraordinare de atac, durata excesivă a procedurilor judiciare sau penale (opt cauze), neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive sau irevocabile ori executarea cu întârziere (şase cauze); pe de altă parte, s-a reţinut încălcarea altor garanţii oferite de articolul 6 din Convenţie, cum ar fi dreptul la apărare, principiul egalităţii armelor, principiul prezumţiei de nevinovăţie, independenţa şi imparţialitatea instanţei (patru cauze).

Deşi dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil are consacrare constituţională, în practică acest drept se loveşte de unele impedimente care ţin de volumul mare de muncă al judecătorilor şi procurilor, capacitatea de administrare şi organizare a activităţii instanţelor, modificări legislative care determină blocaje în aplicarea legilor, notează autorii raportului privind starea justiţiei, a cărei discutare în plenul Consiliului Superior al Magistratirii a fost amânată în şedinţa din 1 martie.

CEDO a mai constatat în zece cauze încălcarea dreptului de proprietate, consacrat de articolul 1 din Protocolul 1 al Convenţiei. Încălcările dispoziţiilor privind dreptul la proprietate au fost cauzate de neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care reclamanţilor li se recunoşteau privarea de bunuri, în sensul Convenţiei, fără o justă şi prealabilă despăgubire.

În 20 de cauze, CEDO a reţinut încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii sau unor tratamente inumane şi degradante, consacrat de articolul 3 din Convenţia Europeană, sub aspect material şi procedural. Un număr mare de condamnări privind încălcarea articolului 3 s-a înregistrat din cauza condiţiilor necorespunzătoare din penitenciare în care reclamanţii au fost /sunt deţinuţi, în special ei plângându-se de suprapopularea închisorilor şi lipsa condiţiilor de igenă.

În şapte cauze CEDO a constatat încălcarea articolului 2 din Convenţie, întrucât statul român nu şi-a îndeplinit obligaţia de a proteja viaţa unei persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, iar anchetele desfăşurate în privinţa decesului unor persoane nu au avut un caracter efectiv.

În opt cauze, Curtea a constatat încălcarea articolului 8 din Convenţie, în patru s-a constatat încălcarea articolului 13, iar în două cauze s-a reţinut încălcarea articolului 5 din Convenţie, în timp ce în alte trei plângeri au fost constatate încălcări ale articolelor 10, 11 şi 1-protocol 7, din Convenţie.

Pe de altă parte, în 41 de decizii, Curtea de la Strasbourg a hotărât că nu a existat nicio încălcare a drepturilor şi libertăţilor protejate de Convenţie, iar un număr de 92 de cauze au fost radiate de pe rolul CEDO, ca urmare a soluţionării pe cale amiabilă, fiind încheiate declaraţii unilaterale de către Guvernul român. Majoritatea reclamaţiilor vizau încălcarea dreptului la un proces echitabil.