MEDIAFAX a participat la conferinţa internaţională intitulată „Rolul Mass-mediei în timp de război şi cum poate promova pacea ("The Role of the Media in Times of War and How They Can Promote Peace") derulată de către ONG-ul
Heavenly Culture, World Peace, Restoration of Light (HWPL) care luptă pentru pace în întreaga lume.
Alături de jurnaliştii români Mihai Rotaru, Ciprian Dragoş, Marian Chiriac, am abordat tema războiului din Ucraina, care marţi împlineşte a 98-a zi.
Prezentarea mea, „Media Narratives in Time of War: Framing Facts or Shaping Fear. The need of Agency and Ethics in all-time saying „Information is power””, a concentrat câteva idei de bază - ce este puterea, cum pot jurnaliştii folosi puterea pentru că mass-media este o manifestare a relaţiilor de putere, cum poate ajuta publicul să gândească critic şi să recunoască tehnicile de manipulare cele mai folosite de către „forţele” de propagandă. Şi pornesc, întâi de toate, de la ideea că nu există comunicare fără influenţare/ influenţă. Iar uneori sau deseori, nu fără manipulare. Prin urmare, alegerea corectă a surselor de ştiri este vitală.
Cum pot fi jurnaliştii şi jurnalistele atenţi la propriul bias astfel încât să relateze etic şi imparţial despre situaţii dificile, greu de „digerat” de către public? Cum decide publicul pe cine să asculte şi în cine să-şi pună încrederea?
Jurnaliştii au de ales între relatarea faptelor şi inducerea fricii. Deseori, din păcate, mulţi aleg să crezee frică în mentalul colectiv şi să ofere o cantitate „reală” mică de informaţii utile. Astfel, publicul nu-şi poate crea/dezvolta o gândire critică şi rămâne vulnerabil nu doar în faţa ştirilor false, ci şi în faţa guvernanţilor, propagandei etc.
Prin munca lor, jurnaliştii pot pune la încercare „paradoxul doxei” (forţa simbolică a lumii respectată de fiecare individ din societate - concept al sociologului Pierre Bourdieu), sau, din contră, să-l întărească. La paradoxul doxei contribuie limbajul, ştirile, informaţia. „Demonizarea adversarului” (ex. „Putin e nebun”), „Vox populi, vox dei” - sunt două dintre tehnicile de manipulare identificate în multe ştiri. Ele nu ajută nici publicul, nici cunoaşterea, darămite idealul de pace sau de un „jurnalism watchdog”.
Mai departe, am adus în discuţie importanţa căutării şi menţinerii unui echilibru între narativul despre „opresor” şi „victimă”, ce cade în sarcina jurnaliştilor, care trebuie să fie atenţi la discursul lor şi să „pună” responsabilitatea în „cârca” cui trebuie. Titluri precum „Ucraina a fost atacată”, „Oraşul a fost distrus”, „Copii şi femei au fost violaţi”, pot fi schimbate cu „Rusia a atacat Ucraina”, „Ruşii au atacat oraşul”, „Ruşii au violat copii şi femei”.
Totodată, mass-media trebuie să facă o comparaţie între discursul Opresorului (Putin, Rusia, miniştrii ruşi etc) şi acţiunile sale. Cele 98 de zile de la invazia Rusiei în Ucraina arată discrepanţe mare între ce spune şi ce face Vladimir Putin.
Apoi, am adus în discuţie conceptul de „Deus otious” (Zeul ascuns, absent), un concept interesant. Nicidecum, în relatarea despre războiul din Ucraina, nu trebuie uitat Putin, ci trebuie portretizat aşa cum este, prin prisma acţiunilor sale politice. Cred ferm că „vraja” pe care unii jurnalişti pro-ruşi au construit-o în jurul lui Putin este periculoasă.
Desigur, „the politics of enchantment” în mass-media, aşa cum am ales să le numesc - acele politici ale vrăjirii publicului cu breaking news neesenţiale, ştiri negative, detalii sensibile, imagiini greu de privit - sunt folosite „la greu” de către o parte din mass-media. Informaţia, ineditul, esenţialul, adevărul ar trebui să primeze însă.
Etica, fact-checking-ul, responsabilitatea, auto-responsabilizarea, empatia sunt vitale şi pot ţine la distanţă pericolul aproprierii şi instrumentalizării de care mulţi jurnalişti se fac, fără să ştie, vinovaţi.
Apoi, jurnalistul Marian Chiriac, cu experienţă în jurnalism din anii 1990, a vorbit despre lupta pentru pace, în cadrul unei prezentări cu titlul „Long live the fight for peace”. Acesta a vorbit despre experienţa sa din comunism, dar şi ca reporter de război. Acesta a adus în discuţie rolul jurnaliştilor: de a informa corect publicul şi a-l ajuta să gândească liber.
Acesta a vorbit, totodată, despre îndatoririle oamenilor din presa scrisă şi online: să lupte pentru pace, cu „armele profesionale”: scriere corectă, etică, relatare corectă a faptelor, respectarea diversităţii şi a principiilor jurnalistice.
Al treilea vorbitor, jurnalistul Mihai Rotaru a abordat subiectul războiului din perspectivă istorică, aducând în discuţie repercusiunile negative ale „acţiunilor în forţă” asupra civililor şi consideră că pacea este singurul răspuns corect la toate „fricţiunile” politice. Rotaru a vorbit, totodată, despre faptul că, moderatorii postului său le este interzis să aibă afirmaţii pro-război sau să prezinte informaţii false.
Nu în ultimul rând, jurnalistul Ciprian Dragoş a vorbit despre rolul eticii în jurnalism şi comunicare.
Deontologia jurnalistică, imparţialitatea, concentrarea pe pace. Dragoş consideră că războiul de faţă nu este al nostru, al României, aşadar trebuie să rămânem neutri.
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.