Reducerea salariilor din justiţie cu 25%, factor de risc pentru independenţa sistemului - raport

În documentul citat, aflat pe pagina oficială de internet a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), se arată, la secţiunea "Factori de risc privind independenţa şi funcţionalitatea sistemului judiciar - Lipsa de previzibilitate şi stabilitate a aspectelor privind statutul judecătorilor şi procurorilor", că în cursul anului 2010 a fost adoptată o măsură de ordin legislativ de natură să aducă atingere statutului magistraţilor, constituind un alt factor de risc în ce priveşte independenţa şi funcţionalitatea sistemului judiciar.

Potrivit sursei citate, este vorba de adoptarea Legii 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, act normativ prin care au fost reduse cu 25 la sută salariile, soldele, indemnizaţiile lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi ale personalului bugetar, inclusiv ale judecătorilor şi procurorilor.

Raportul subliniază că independenţa nu este un privilegiu al magistratului şi nici măcar o garanţie instituită de lege în interesul acestuia.

"Independenţa este o garanţie instituită în interesul cetăţeanului, pentru a fi asigurat dreptul acestuia ca litigiul pe care îl deduce judecăţii să fie soluţionat numai în conformitate cu dispoziţiile actelor normative aplicabile, fără influenţe din afara sau dinăuntrul sistemului judiciar şi indiferent cât de incomodă ar fi soluţia ce se impune pronunţată în cauză", se arată în raport.

Autorii documentului mai notează că independenţa magistratului, ca şi independenţa justiţiei, trebuie să se manifeste în raport cu toate celelalte instituţii, persoane sau grupuri de interese care încearcă sau ar putea încerca să influenţeze într-un anumit fel rezultatul actului de justiţie.

Un aspect de ordin financiar care interesează independenţa justiţiei îl reprezintă, potrivit raportului, modul de remunerare a magistraţilor. În această modalitate este asigurată independenţa personală a magistraţilor, iar acest aspect se constituie şi într-o măsură importantă în lupta pentru prevenirea corupţiei în sistemul judiciar şi combaterea influenţelor de natură politică sau economică.

Stabilirea indemnizaţiei judecătorilor prin lege, pe baza unor criterii obiective precum grad profesional, stabilitate în funcţie, vechime în profesie sau în muncă, la adăpost de unele ingerinţe de natură arbitrară din partea Executivului, nu este, prin ea însăşi, suficientă, impunându-se ca indemnizaţia magistratului să fie stabilită şi la un nivel adecvat, cu luarea în considerare a statutului său social, a riscurilor inerente profesiei, precum şi a regimului de incompatibilităţi şi interdicţii aplicabil magistraţilor, se mai arată în raport.

Documentul menţionează şi faptul că personalul din sistemul judiciar este afectat de o multitudine de incompatibilităţi şi interdicţii, precum faptul că, potrivit legilor în vigoare, judecătorilor şi procurorilor le este interzis să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse, să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură, să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome sau să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

Dispoziţii similare sunt prevăzute şi pentru tagma grefierilor, în ce priveşte statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare.

"Aceste prevederi legale împiedică personalul din sistemul judiciar să mai realizeze, pe lângă salariu, orice tip de venit din alte surse, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, funcţii care sunt accesibile unui număr atât de mic de persoane, încât devine insignifiantă ca alternativă pentru întreg personalul", arată autorii raportului.

Aceştia precizează că, în consecinţă, persoanele care sunt angrenate în funcţionarea instanţelor şi parchetelor nu pot să compenseze pierderea de 25 la sută din salariu prin prestarea de alte activităţi, aşa cum au posibilitatea alţi salariaţi bugetari.

În raport sunt invocate şi o serie de legi şi dispoziţii internaţionale care prevăd faptul că nu trebuie diminuată remuneraţia judecătorilor, eventuala diminuare putând aduce instabilitate sistemului.

Astfel, Legea 303/2004, republicată, prevede la articolul 74, alineatul 2 că "drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", chiar dacă teza următoare recunoaşte stabilirea prin lege specială a salarizării judecătorilor şi procurorilor.

Această dispoziţie este în concordanţă cu legislaţia europeană şi cu practica înaltelor instanţe naţionale ale mai multor state care au stabilit că este neconstituţională şi în contradicţie cu tratatele internaţionale scăderea indemnizaţiei judecătorului, chiar şi pentru considerente de restabilire a echilibrului bugetar.

Raportul mai notează că şi Comitetul Drepturilor Omului al ONU, în Comentariul General numărul 32 a indicat faptul că statele membre trebuie să ia măsuri specifice de garantare a independenţei judecătorilor şi de protejare a judecătorilor de orice formă de influenţă politică în luarea deciziilor, printre altele prin stabilirea remuneraţiei judecătorilor .

Principiile de bază ale ONU privind independenţa puterii judecătoreşti, definite tocmai pentru a ajuta statele membre să îşi îndeplinească atribuţiile - asigurarea şi promovarea independenţei puterii judecătoreşti - stipulează, printre altele, garantarea unei remuneraţii adecvate prin lege, se mai arată în documentul citat.

O altă dispoziţie prezentată în raport este Recomandarea numărul R (94) 12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, principiul nr. III "condiţiile de muncă adecvate", în special alineatul 1, litera b care arată că "trebuie asigurate condiţii adecvate pentru a permite judecătorilor să lucreze în mod eficient şi în mod special prin asigurarea unui statut şi unei remuneraţii pentru judecători compatibile cu demnitatea profesiei şi povara responsabilităţilor".

În raport sunt indicate şi alte dispoziţii din Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, Carta Universală a Judecătorilor adoptată de către Asociaţia Internaţională a Judecătorilor în anul 1999 sau Carta Judecătorilor Europeni, toate aceste articole indicând faptul că salariile magistraţilor nu ar trebui micşorate şi să fie adecvate în raport de ingerinţele activităţii de judecător.

În raport se menţionează că garanţiile materiale şi sociale ale judecătorilor fac parte din garanţiile protejate de principiul independenţei judecătorilor şi instanţelor. "Astfel, orice încercare de a diminua remuneraţia judecătorilor şi garanţiile sociale sau de a scădea bugetele instanţelor ar trebuie să fie interpretate ca o încălcare a independenţei puterii judecătoreşti, potrivit Hotărârii din 6 Decembrie 1995 a Curţii Constituţionale din Lituania", se precizează în document.

În plus, autorii raportului subliniază că judecătorul are un drept inalienabil cu privire la o remuneraţie nediminuată, potrivit Hotărârii din 15 septembrie 1999 a Curţii Constituţionale din Cehia, toate aceste cazuri fiind de natură să arate de ce este inadmisibilă reducerea salariului judecătorilor cu scopul de a preveni deficitul bugetar.

Din documentele internaţionale şi hotărârile menţionate în cadrul raportului privind starea justiţiei pe anul 2010 se desprind, potrivit sursei citate, mai multe principii ce trebuie avute în vedere în orice moment în care se procedează la modificări salariale ale drepturilor magistraţilor, printre acestea fiind şi securitatea financiară, care este un element integrant al independenţei judecătorilor.

Astfel, autorii raportului susţin că doar un sistem stabil de remunerare creează securitate financiară, iar restricţiile privind cea de-a două slujbă şi obţinerea unui alt venit pentru judecători plasează în sarcina statului o obligaţie de a determina o remuneraţie suficientă şi garanţii sociale care să fie conforme cu statutul judecătorului. În acest sens, România trebuie să accepte aceste principii şi să se alinieze practicilor şi legislaţiilor altor state cu tradiţie democratică.

În raport, autorii subliniază faptul că sistemul judiciar îşi desfăşoară activitatea cu un număr insuficient de judecători şi procurori, existând şi un deficit de personal auxiliar, astfel încât economiile suplimentare la cheltuielile de personal sunt o povară excesivă pentru personalul efectiv angajat, care, din cauza eforturilor suplimentare, face să funcţioneze un sistem care a fost oricum, în mod constant, subfinanţat.

"Sub raport statistic, plata salariilor celor care îşi desfăşoară activitatea ca reprezentanţi ai puterii judecătoreşti, raportat la numărul total al populaţiei active, reprezintă un procent foarte mic din efortul bugetar pentru plata drepturilor salariale", precizează sursa citată.

În consecinţă, autorii documentului afirmă că reducerea salariilor personalului ce asigură funcţionarea sistemului judiciar nu este oportună şi este de natură să aducă atingere independenţei magistraţilor, care presupune inclusiv o remunerare corespunzătoare importanţei activităţii lor pentru întreaga societate şi multiplelor incompatibilităţi şi interdicţii la care sunt supuşi.

"Justiţia română este aducătoare de foarte mulţi bani, atât bugetului de stat, cât şi bugetelor locale şi practic unele administraţii locale în care funcţionează instanţe ajung să îşi constituie în mod majoritar bugetul din sumele reprezentând taxe de timbru, astfel încât organele judiciare îşi aduc o contribuţie deosebit de importantă la dezvoltarea comunităţilor respective, aspect care niciodată nu a fost recunoscut oficial, deschis, de către guvernanţi", se mai arată în raport.

Astfel, activitatea instanţelor judecătoreşti aduce, lunar, sume considerabile la bugetele locale şi la bugetul de stat, prin perceperea taxelor de timbru fiscal, de timbru judiciar, prin amenzi şi diverse alte taxe - "toate percepute de la cetăţeanul justiţiabil şi încasate de Statul român".

Toate aceste taxe, cumulate la nivelul unui an calendaristic, ar fi suficiente pentru asigurarea întregului buget necesar justiţiei, degrevând statul român de orice sarcină în acest sens, sunt de părere autorii raportului.

Ei menţionează că, practic, Justiţia s-ar putea autofinanţa dacă banii nu ar fi direcţionaţi către alte tipuri de cheltuieli. În consecinţă, reducerea cheltuielilor de personal în acest sistem nu este justificată de raţiuni legate de încasările diminuate.

Pe baza acestor argumente, autorii raportului apreciază că diminuarea cu 25 la sută a salariilor judecătorilor şi procurorilor reprezintă, alături de celelalte aspecte analizate în cuprinsul documentului, un veritabil factor de risc privind independenţa şi funcţionalitatea sistemului judiciar.