Reglementarea consimţământului parinţilor naturali în cazul adopţiilor

Decizia Curţii Constituţionale (CC) survine contestării la Timişoara a unei adopţii interne de către un bărbat care nu a putut reclama înfierea fiicei sale până nu şi-a dovedit paternitatea faţă de copil. Bărbatul a arătat judecătorilor că şi-a stabilit filiaţia faţă de minoră între data deschiderii procedurii adopţiei interne şi data încuviinţării adopţiei de către instanţa de fond, fără a-şi putea exprima consimţămânul.

În urma dezbaterilor, Curtea Constituţională a constat că omisiunea, din cuprinsul prevederilor legale, a exprimării consimţământului părinţilor fireşti la momentul încuviinţării adopţiei, exigenţă expres reglementată în Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, constituie o neconcordanţă, în accepţiunea articolului 20 alin.(2) din Constituţie, între legea internă şi un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situaţie în care textul constituţional consacră prioritatea reglementării internaţionale.

Astfel, Curtea Constituţională a decis, în 20 martie, că prevederile articolului 35,alineatul 2, litera i, din Legea 273/2004 sunt neconstituţionale, fiind contrare articolului 20 din Constituţie raportat la articolului 5 - paragraful 1, litera a şi articolul 9 - paragraful 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, în măsura în care nu prevăd luarea consimţământului părinţilor fireşti, în faţa instanţei, odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.

În 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.15 alin.(1) şi art.35 alin.(2) lit. i) din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.