REPORTAJ: Alt început de an şcolar, aceleaşi griji pentru cei mari şi multe visuri pentru copii

Ziua de 15 septembrie a adunat în curţile şcolilor, şi anul acesta, milioane de copii, părinţi şi dascăli. Cei mai mulţi dintre aceştia au adus cu ei speranţe şi visuri, dar şi dezamăgirea că anul şcolar 2014-2015 ar fi putut începe mai bine, dacă elevii claselor mici aveau manualele promise de Ministerul Educaţiei.

Dincolo de discursurile oficiale şi de bilanţuri ale autorităţilor convinse că învăţământul românesc e pe drumul cel bun, MEDIAFAX a luat pulsul adevăraţilor "actori" ai primei de şcoală: cei din bănci, părinţii lor şi cei de la catedră. Iată cum văd ei începutul anului şcolar, ce aşteptări au de la acesta şi care ar fi lucrurile de schimbat, în opinia lor, astfel ca educaţia să (re)devină un instrument eficient, modern şi accesibil, care deschide şi cultivă minţi pentru România de mâine.

Părinţii şi dascălii vor o programă mai atractivă

"Vreau ca în şcoală să se facă mai mult sport, mai multe activităţi în aer liber. Îmi doresc ca educaţia să fie făcută în mare parte fără tablete şi telefoane mobile. În ceea ce priveşte programa privind limba şi literatura română, aş vrea ca aceasta să fie schimbată, iar lecturile suplimentare să fie mult mai accesibile copiilor. Acum sunt într-un limbaj arhaic şi greoi şi nu deschid copiilor pofta de citit. La fel şi la culegerile de matematică, unde enunţurile nu reuşesc să transmită copiilor plăcerea de a rezolva o problemă. Cursurile sunt prea teoretice, diferite de realitate. Şi îmi doresc să fie schimbată şi ora de religie, pentru că bagă groaza în copii" (Ivona, mama unei fetiţe de clasa a III-a)

"Vrem o şcoală ca afară! Vrem să ducem copilul într-un loc în care nişte oameni să aibă grijă de el, să stea în bune condiţii. Nu într-o clasă murdară sau să-şi facă nevoile într-o toaletă care este un focar de infecţie" (Mariana, mama unui băiat în clasa II-a)

"Să învaţă, că pe vremuri se spunea că nu trebuie multă şcoală. Dacă eu nu ştiu multă şcoală, măcar el să învaţă. Eu am patru clase, da' degeaba, că am stat acasă cu fraţii, că suntem cinci. Măcar el să învaţă. Mie mi-ar plăcea să fie avocat, că ar fi undeva acolo sus, pentru că nu se vede că e ţigan. Că de obicei, se uită lumea. Să învaţă, mie îmi place să învaţă Nu a fost nici la grădiniţă, pentru că nu a avut certificat de naştere. Luna trecută am scos certificatul, am umblat, că nu voia să-l primească la şcoală. Până la urmă, l-a primit" (mama unui elev de clasa I la Şcoala 148 din cartierul bucureştean Ferentari)

"Cred că în şcoală este prea multă informaţie pentru capacitatea lor. La mine la cabinet ajung copii cu suprasurmenaj. Apoi, impactul prea mare al calculatorului şi televizorului. Sunt modificări de comportament asupra creierului uman, care se vor răsfrânge pe termen lung. Am vrea să facă mai puţine materii şi mai ţintit. Am auzit că acum, la clasa a II-a, ar vrea să bage înmulţirea. Este prea mult pentru capacitatea lor. Or fi ei pe tabletă de la trei ani..." (Irene Davidescu, medic neurolog, mama unui copil în clasa a III-a)

"Aş da profesorilor mai multă libertate în a aplica programele şi aş revizui programele, nu simplificându-le, ci realizându-le astfel încât să răspundă nevoilor societăţii actuale" (Norocica Maria Cojescu, director Şcoala Centrală Bucureşti)

Lipsa manualelor, principala "bilă neagră"

"Nu au manuale şi acest lucru mi se pare cumplit. Mai ales la clasa I, pentru că orice copil aşteaptă în prima zi să îşi răsfoiască abecedarul. Era o încântare, cea mai mare încântare a lui. Dar să sperăm că o să se rezolve cu bine" (bunica unor elevi de la Şcoala Centrală - unul în clasa pregătitoare, altul în clasa a VI-a)

"Ştim că pe bănci nu-i aşteaptă niciun manual. Doar nişte bombonele, ca surpriză de la profesori. O să vedem dacă ne anunţă când se dau. Dacă nu, o să cumpărăm" (mama unei eleve de clasa a II-a)

"E foarte bine (că lipsesc manualele - n.r.), pentru că în acest fel copiii noştri învaţă de mici ce aşteptări să aibă de la statul român. Pentru că nu am ştiut de mici că nu trebuie să avem aşteptări de la statul român, noi ne consumăm aiurea aşteptând să avem autostrăzi sau măcar drumuri expres prin afara localităţilor, să avem mai putină corupţie, sa funcţioneze justiţia sau să fie metrou în Drumul Taberei" (Ciprian, arhitect, tatăl unei eleve în clasa a II-a)

"Aşteptăm cărţile, o treime dintre copiii şcolii au bursă socială. Nu vor avea ce face cu cărţile digitale, vor învăţa după cărţile tipărite. Eu mi-am adus o imprimantă de acasă, ca să-i ajut. Dacă într-o pauză îmi vine ideea să lucrez o anumită fişă, caut în calculator şi o scot la imprimantă. Nu s-a întâmplat să începem şcoala fără manuale. Ne-am gândit să punem pe bănci ceva, să nu fie banca goală. Părinţii fac eforturi şi ei cumpără auxiliare, chiar dacă au condiţii materiale reduse. Un set costă 70 de lei. E greu să îi aştepţi cu banca goală. Lucrez de 24 de ani în şcoală, mă doare foarte tare că nu avem cărţi" (învăţătoare la şcoala 148 din Ferentari, care şi-a aşteptat elevii cu o carte de poveşti pe bănci)

"Nu cred că vor fi probleme (din pricina lipsei manualelor - n.r.), pentru că manualul este un instrument al elevului, pe care el poate şi trebuie să îl consulte dacă nu înţelege, dacă simte nevoia de clarificare. Oricum, profesorul lucrează la clasă cu programa şi eu cred că profesorul este cel care ştie să îşi croiască o lecţie dincolo de manual" (Norocica Maria Cojescu, director Şcoala Centrală Bucureşti)

Ce aşteptări au copiii de la noul an şcolar

"Nu vreau să ne dea teme multe şi grele, pentru că vreau să mai stau şi în parc. Şi mai vreau ca doamna să fie bună cu noi şi să nu ne certe. Apoi, vreau să îmi cumpere tati o consolă de jocuri" (Alexandru, clasa a III-a)

"Învăţătoarea mea vreau să fie blândă şi să dea teme potrivite, nici prea multe, nici prea puţine. Apoi, vreau să se facă petrecere la fiecare zi de naştere. Vreau ca vineri să avem activităţi creative, iar luni să facem sport toata ziua şi cu pauză. Marţi să pictăm şi să desenăm şi să facem concursuri de desen. Iar miercuri şi joi putem să facem ore obişnuite. Vreau să facem şi excursii şi să mergem la Zoo, la Grădina Botanică, în peşteri, la piscină, la film şi la patinoar. Şi mai vreau întâlniri de gradul III cu extratereştri şi să merg la concerte cu Smiley şi Ariana Grande" (Clara, clasa a III-a)

"Îmi doresc ca doamna să fie bună cu noi, adică să nu ne certe şi îmi mai doresc să ne dea teme uşoare şi puţine. Şi doamna de engleză vreau să fie bună cu mine. Eu mai vreau ca anul acesta să învăţ chestii noi şi interesante" (Tudor, tot clasa a III-a)

Ce vor să fie când se fac mari

Loreno, elev în clasa I ai cărui părinţi nu lucrează, spune că el ar vrea să stea "la servici" şi să fie director. O colegă a lui vrea să fie "doamnă", iar alta, "doamnă de engleză".

"Vreau să mă fac cântăreaţă împreună cu colega mea de bancă. Îmi place muzica clasică, dar şi muzică pe care o fac oamenii. Dar mai îmi place să fiu şi doamna profesoară, când mă joc cu colegele" (Irina, elevă tot în clasa I)

"Vreau să conduc metroul, fiindcă merge repede" (Mihnea, clasa a II-a)

"Vreau să mă fac preot, pentru că îmi place, că sunt mâna dreaptă a lui Dumnezeu. Merg la slujbă în fiecare duminică, mă împărtăşesc, iar Crezul îl ştiu puţin" (Radu, clasa a II-a)

"Vreau să devin o mare călăreaţă, strâng bani ca să mai fac nişte cursuri" (Mara, clasa a II-a)

"Vreau să mă fac pompier, ca să sting focul şi să ajut oamenii. Nu mi-e frică de foc chiar dacă arde" (Andrei, clasa a II-a)

"M-am uitat cu tati pe internet şi am aflat că o să fac robotică anul acesta. Adică o să fac ceva cu care, dacă învăţ bine, o să fac roboţi când o să mă fac mare, pentru că eu vreau să fac roboţi" (Alexandru, clasa a III-a)

"Eu vreau să fiu şef şi ahitect" (Clara, clasa a III-a)

"Ce meserie aş vrea când voi fi mare? Poate jurnalist sau actor" (Tudor, clasa a III-a)

Între tablete şi "Soacra cu trei iezi"

În lipsa manualelor, într-o clasă a II-a de la Şcoala 311 din Sectorul 6, învăţătoarea i-a aşteptat pe copii, luni, cu o carte de poveşti pe bănci: "Soacra cu trei nurori". Titlul scris cu fonturi gotice pe copertă le pune probleme celor mici.

"Soacra...nu ştiu cum se cheamă...de Ion Creangă. Am mai citit de Ion Creangă, «Scufiţa roşie»", spune Ciprian.

"Cartea de pe bancă se cheamă «Soacra cu trei iezi» de Ion Creangă. Nu am citit niciodată din Ion Creangă", mărturiseşte Andreea.

De la Dan vine şi primul răspuns...aproape corect: "«Soacra cu trei...nori» de Ion Creangă".

Întrebaţi dacă au tablete şi telefoane mobile, toţi din clasă ridică mâna.

Nici elevii de la Şcoala 148 din Ferentari, chiar dacă mulţi au bursă socială, nu sunt străini de tabletă şi de telefon mobil. "Am telefon, dar nu l-am luat (la şcoală - n.r.). Am spart cinci tablete când eram mic Am spart şi un laptop. Mama a zis că o să strângă bani şi o să-mi ia o altă tabletă", spune Vlad, elev în clasa I.