REPORTAJ: Bătrâni şi oameni cu handicap, la coadă zi şi noapte, pentru alimentele de la UE

Peste 100 de oameni sunt acolo şi luni după prânz, cu cărucioare de piaţă după ei. Cei mai mulţi stau în picioare, după şi peste 10 ore de aşteptare şi mai multe drumuri la Centrul medical "Sf. Nectarie", unde Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Sector 6 distribuie anul acesta ajutoarele europene. Care ajutoare înseamnă 30 de kilograme de făină, 20 de kilograme de mălai, un kilogram de paste făinoase, şapte litri de ulei, patru kilograme de zahăr, conserve de roşii în suc propriu (2,4 kg), zacuscă (1,2 kg), carne de porc (1,2 kg) şi jumătate de kilogram de miere.

Luni a început împărţirea alimentelor către cei 9.000 de oameni din sector care au dreptul ele, fiind persoane cu handicap grav sau accentuat, beneficiarii de venit minim garantat, urmaşi ai eroilor martiri şi luptători în Revoluţia din 1989.

Oamenii au venit încă de duminică, din timpul zilei, au fost trecuţi pe o listă şi li s-a dat un număr de ordine. La 12.00 noaptea s-a strigat lista şi cine nu era prezent a fost tăiat de pe ea. Luni, la 4.00, s-a strigat din nou prezenţa şi s-au făcut noi înscrieri, pe o listă care apoi n-a mai fost valabilă, povestesc cei care aşteaptă la poarta centrului medical, luni, în jurul orei 14.00.

Coada ocupă trotuarul şi o bucată de carosabil, pe strada Dreptăţii, sub supravegherea Poliţiei Rutiere şi a câtorva poliţişti locali. Acum, directorul DGASPC ţine lista şi iese din când în când să strige vreo 30 de nume - ale celor care pot intra să-şi ia ajutoarele. Cei care nu răspund sunt tăiaţi de pe listă, pe care sunt apoi înscrise alte persoane. Cei care intră au numere de ordine după 450 şi au aşteptat din zori sau chiar de duminică. Noii înscrişi primesc număr de ordine peste 1.000 şi li se spune să revină de joi încolo.

După o nouă strigare, o femeie iese din mulţime şi se aşează în apropiere pe bordură, plângând. Are număr de ordine în jur de 590 şi stă de dimineaţă de la 5.00. "Nu mai pot. Mă gândesc că dacă plâng poate îmi mai trece", spune ea.

Directorul îi sfătuieşte pe cei care stau la coadă la înscrieri să vină peste câteva zile, când "nu mai e nebunie", pentru că ajutoarele se distribuie până în martie 2014. Dar oamenii au venit şi de duminică, şi cu noaptea în cap, ca să ia o dată toate produsele. Ei ştiu, din experienţa anilor trecuţi, că mai târziu se epuizează unele stocuri şi trebuie să vină de mai multe ori să ia toate alimentele. De altfel, luni la prânz, în prima zi de distribuţie, deja nu mai e mălai.

Printre cei aflaţi la coadă sunt şi surdomuţi şi oameni cu handicap fizic. Cineva a venit în cărucior cu rotile, alţii stau la coadă să ia pentru copii, părinţi sau soţi care nu se pot deplasa.

"Am venit la 7.30 şi m-am înscris. Eram la 102. Am lăsat rând, să duc băiatu' la grădiniţă, şi am venit înapoi la 8.00. Când colo, era altă listă şi m-am înscris iar. Stau pentru maică-mea, care are Alzheimer. N-am mai schimbat-o de aseară, de la 11", spune o femeie, continuând să aştepte.

Doi soţi care abia au venit s-au şi hotărât să renunţe când s-au lămurit asupra situaţiei. "Noi suntem aşa bolnavi...Eu trebuie să mă duc la toaletă, sunt cu ditamai sonda în mine. E strigător la cer. Oamenii spun că s-a făcut o listă şi tre' să stai aici. E bătaie de joc. Hai să mergem", îi spune ea soţului, care abia vede şi aude.

Şi cei care stau la coadă sunt revoltaţi: "La Sectorul 2 s-a afişat (lista celor care trebuiau să primească ajutoarele, n.r.) pe litere şi ştia fiecare în ce zi să vină", "La Sectorul 1 s-au dat bonuri în prealabil şi pe bon scria şi ziua în care să te duci. Nu te uiţi şi tu, ca primar, ce fac alţii?", "Putea să ne ia pe litere sau pe străzi", "Să fi făcut mai multe centre, că aici vin şi din Drumul Taberei, şi din Crângaşi, e populaţie multă. Dar nu se vrea".

"Am zis să nu mai vin, dar ce rost are, dacă e dreptul meu", spune o altă femeie, care aşteaptă, şi ea, din zori.

La coadă, aşteptarea nu e singurul motiv de revoltă. "A trecut la un moment dat un dement, a strigat «Pomanagiii dracului!». Nu-i doresc să ajungă în situaţia noastră", mai spune ea, precizând că tot pentru handicap primeşte ajutor, având transplant de rinichi, iar pensia nu-i ajunge.

Cât despre alternativă, aceasta nu prea există... "Dacă aş putea, m-aş duce să am grijă de un copil, să mai fac ceva", mai spune femeia.

Bătrâna de lângă ea o completează: "Ce să mai, că abia ne mai târâm pe noi...".