Video REPORTAJ: Centrul social, o "familie" pentru oameni fără casă, care "nu mai au puterea să se descurce" - FOTO, VIDEO

La Complexul de Servicii Sociale pentru Adulţi "Sfântul Iosif" de pe strada Theodor Pallady din Capitală îşi găsesc adăpost 120 de persoane pe timpul verii şi aproximativ 500 iarna. Aici primesc trei mese calde, haine de schimb şi stau cât timp au nevoie.

Printre cei de la centrul social este şi un bărbat de 63 de ani. Iese în evidenţă prin structura atletică, are aproximativ 1,90 metri înălţime şi este asemănat cu Moş Crăciun, prin pletele şi barba albe.

Are patru copii - doi băieţi şi două fete - şi a rămas pe drumuri după ce a divorţat. De atunci, a schimbat mai multe "locuinţe" - a stat cu chirie, a fost la un azil al unui preot, a dormit prin parcuri, apoi a ajuns la centrul din Theodor Pallady, unde este deja de aproape un an. Spune că a plecat de la azil ca "să vadă lumea", motivând că merge să îşi facă actele pentru pensionare. Nu s-a mai întors. A ajuns la un prieten căruia îi plătea chirie, dar nici acolo nu a stat prea mult.

Nici aici, la centrul social, nu este prea mulţumit - nu îi place că nu îşi poate alege colegii. "Ieri, mi-am depus dosarul de pensie, cartea de muncă este groasă de două degete. Înainte de revoluţie, nu acceptam nicio umilinţă, spuneam o vorbă de duh şi plecam. Nu am stat nicăieri mai mult de trei ani", povesteşte bărbatul, care la viaţa lui a făcut de toate - de la operator chimist, la paznic. "Am fost orice, în afară de boschetar, până mai anul trecut", completează el.

Bărbatul mai spune că, pe lângă actele pentru pensie, a făcut şi acte pentru a-şi dona organele, la capătul vieţii: "Vreau să mă ia prima unitate medicală care are nevoie de organe. Nu vreau să ajung în cimitir, am văzut ce era acolo, veneau vacile să pască. Dacă mor, eu pe cine să mai pun la plata cheltuielilor de înmormântare? Mai degrabă fac un bine altora".

Sandra Dospinoiu este şi ea la centrul social din Theodor Pallady. Între 1990 şi 1992 a fost contabilă la Ministerul Transporturilor. Nu vrea să vorbescă despre ce a făcut ulterior.

Femeie susţine că locuinţa i-a fost luată abuziv de "un domn de la ANAF". "Eu sunt singurul moştenitor al mamei mele, care şi-a luat numele de fată, Rizea, şi locuiesc din 1990 la Favorit. Un domn director de la ANAF, pe care îl chemă ca pe noi, m-a declarat moartă. Când mi-am dat seama de ce se întâmplă, în urmă cu trei-patru luni, am mers şi am discutat cu el, a recunoscut şi mi-a spus că dacă îmi vreau casa înapoi, să mă judec cu el", spune femeia.

Acum, Sandra Dospinoiu nu are niciun venit, iar până să ajungă la centrul social, a trăit de pe o zi pe alta. "Am mai vândut lucruri de prin casă, am trăit mai cu nimic", spune femeia, adăugând că acum şi-a depus actele pentru pensionare.

Sub acelaşi acoperiş cu "Moş Crăciun" şi cu doamna Dospinoiu trăieşte şi Alexandru Bâlă, care în august împlineşte 68 de ani, iar jumătate din viaţă a fost taximetrist. Spune că a crescut trei copii - doi băieţi şi o fată. Şi-a pierdut fata, dar şi soţia şi nepoţica de cinci ani într-un accident de maşină.

"Am fost primit la centru acum trei ani, neavând unde să stau pentru că am vândut casa după ce mi-au murit cea de-a doua soţie, fiica de 39 de ani şi o nepoţică de cinci ani, într-un accident de maşină, la Codlea. Am dus o viaţă plină de peripeţii, plină de bani, am crescut trei copii şi mă doare că am ajuns aici, dar aici este familia mea. Am sperat ca aceşti doi minunaţi copii, de 45 şi 49 de ani, să îmi dea şi mie câte o sârmă, cum spunem noi, românii, să mă mai întrebe dacă mai trăiesc, dar nu s-a întâmplat aşa", povesteşte bărbatul.

Tresare când vede microfonul şi spune cu mândrie că a mai ţinut un microfon în mână când a cântat cu Angela Similea.

La centrul social, pe lângă cei peste 100 de locatari vechi, vin, zilnic, şi oameni care în zilele caniculare nu mai suportă căldura. Aici pot face un duş, gratuit, într-o baie amenajată special pentru perioada caniculei.

La complexul de servicii sociale din Bulevardul Theodor Pallady, Ionuţ Voicu, pe care oamenii care au parte acolo de o masă caldă şi de un acoperiş deasupra capului îl numesc John, ne spune că, de când s-a deschis proiectul duşurilor gratuite, la centru vin în jur de 10-15 persoane pe zi, în special bărbaţi, care primesc şampon, săpun şi un prosop curat.

"Cei care vor să se întindă 15-20 de minute, după ce fac duş, pot face acest lucru în camera alăturată băii, care le este pusă la dispoziţie", explică John.

Ca să aibă acces la duş, oamenii arată buletinul primului agent de pază pe care îl întâlnesc la intrare şi apoi urcă la etajul întâi, unde sunt întâmpinaţi de un alt agent de pază.

"Nu am avut probleme cu oamenii care au venit la duş, doar că se întâmplă uneori să stea foarte mult la duş. Aici vin în special bărbaţi care au în jur de 30-40 de ani, sunt oameni fără adăpost, din câte mi-au spus", spune Adrian Stan, agentul de pază pe care l-am găsit la etajul întâi.

La centrul social lucrează, ca voluntar, şi Axinte Marinel. A ajuns aici când avea 24 de ani, din cauza unor probleme familiale. A fost la început un beneficiar al centrului, iar mai târziu a decis să ajute oamenii care nu au un adăpost deasupra capului şi "nu au puterea să se descurce în lume".

El spune că abia a terminat o şcoală de televiziune, printr-o bursă oferită de Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB) şi că vrea să devină prezentator meteo. Recent, a primit o oferta de la un post de televiziune, după un stagiu de practică. A refuzat-o pentru că nu s-a simţit pregătit pentru o televiziune naţională. "O să merg să lucrez la o televiziune locală. Vreau să încep de jos, să scriu. De la scris se pleacă", explică tânărul.

DGASMB are peste 20 de centre de asistenţă socială, 11 dintre ele având diverse facilităţi pentru perioada de caniculă - de exemplu o cameră rece, unde oamenii răpuşi de arşiţă se pot opri. De asemenea, pe strada Lipscani, în spatele Magazinului Cocor, este o ceainărie socială, unde oamenii se pot bucura de aerul condiţionat, care în zilele caniculare îi face să uite că afară asfaltul de topeşte.

Ceainăria a fost deschisă cu finanţare din fonduri europene, iar acolo lucrează persoane cu dizabilităţi cărora le-ar fi fost altfel imposibil să dobândească un venit prin muncă cinstită, spune Marius Popescu, purtătorul de cuvânt al DGASMB.