REPORTAJ: Elevii dintr-un cartier de la periferia Târgu Mureşului au abia acum toalete şi apă în şcoală - FOTO

La marginea municipiului Târgu Mureş, în zona Beşa, strada a fost asfaltată de doar doi ani, iar şoferul de taxi spune că înainte refuza cursele pentru că după aceea trebuia să spele maşina: "ce luam pe mere, dădeam pe pere". Pe un deal, se văd câteva case dărăpănate, în care locuiesc familii numeroase, unele cu peste zece membri.

Pentru copiii de aici, condiţiile în care învaţă ajung abia acum în timpurile moderne: ei vor avea, din acest an, toalete şi apă potabilă în şcoală, odată cu introducerea canalizării pe toată strada.

Toth Imola, director adjunct la Şcoala 8 din Târgu Mureş, de care aparţin şcoala şi grădiniţa din zonă, spune că administrează două corpuri de clădire de pe strada Remetea din Târgu Mureş şi imobilul din Beşa, care aparţine tot de municipiu şi unde învaţă aproape 80 de copii.

Şcoala şi grădiniţia din Beşa funcţionează într-o clădire construită în 2000, dar care nu avea canalizarea introdusă. Înainte, copiii din Beşa învăţau în clădirea bisericii, aflată în apropiere.

"N-au avut canalizare până în acest an. Anul acesta s-a introdus canalizarea pe stradă, s-a introdus şi la şcoală şi sperăm că acum vom obţine şi autorizaţia sanitară. Până acum aveam provizorie. Toaletele erau în exterior, pentru fete şi băieţi. Apă aveau în interior - apă de fântână, cu hidrofor. În total, aici sunt 77 de copii: două grupe de grădiniţă - una română şi una maghiară - şi trei clase de nivel I-IV, două în maghiară şi una în română, învăţământ simultan", afirmă Toth.

Ea spune că, din cauza condiţiilor de până acum, câţiva dintre copiii din zonă preferau să meargă cu autobuzul, în fiecare zi, la Şcoala 8, cea "centrală".

Femeia de serviciu este cea care închide şi deschide şcoala din Beşa. Spune că se bucură că din acest an se va renunţa la WC-urile din curte, care urmează să fie demolate, şi la spălatul la lighean. Chiar când funcţiona sistemul cu hidrofor, apa nu era potabilă, mai ales că mai sus, pe deal, e un cimitir.

"Aşa mă bucur că avem băile! Ani la rând am adus apă cu găleata de acasă, pentru curăţenie, că era secetă. Când era apă în fântână, se putea folosi doar la spălat, iar pentru băut, copiii îşi aduceau în sticle apă sau suc de acasă. Dimineaţa, în fiecare sală de clasă se spălau la lighean. Copiii vin murdari şi, primul lucru, învăţătoarele îi pun să se spele pe mâini. Acum au apă potabilă şi parcă văd că or să se tot plimbe pe-acolo, că acasă n-au", spune ea.

Femeia consideră că ar trebui angajat şi un paznic, mai ales pe timp de noapte, pentru că deja curtea şcolii a devenit locul în care se întâlnesc tinerii din zonă, pentru a bea şi fuma. Chiar dacă încuie şcoala, ei sar garul dinspre cimitirul din apropiere.

Copiii încep cursurile la ora 8.30, aceasta fiind singura şcoală din municipiu cu program special, pentru că abia atunci pot ajunge. Foarte mulţi vin pentru cornul şi laptele pe care le primesc gratuit. Mediul din care provin este unul sărac, needucat, cu familii dezorganizate şi "te miri ce scot pe gură". Se joacă "de-a calul", pentru că au cal acasă, dar în rest "mai mult se bat", iar apoi apar părinţii la şcoală şi fac scandal.

Mulţi dintre copii vin flămânzi, fără pachet şi, cum intră în şcoală, îşi cer porţia.

"Primul lucru dimineaţa, se spală şi mănâncă, altfel nu sunt atenţi, nu se poate lucra cu ei. De obicei, o săptămână vin, alta nu. Iarna vin mai mult. Mai ales iarna, nu-i putem scoate din şcoală, tot îmi zic: «tanti Luci, nu se poate să mai rămânem?» Aici au căldură, în casele lor, nu. Am fost la un recensământ acolo, nu vă închipuiţi în ce condiţii stau. Ca-n Evul Mediu, copiii goi, murdari... O săptămână am fost apoi bolnavă", afirmă femeia.

Femeia de serviciu adaugă că o parte dintre rechizitele şi hainele copiilor sunt donate de o fundaţie, dar şi de personalul şcolii.

O altă problemă este însă aceea că învăţătoarele şi educatoarele se schimbă aproape în fiecare an.

"Avem elevi şi de 13-14 ani. De obicei rămân repetenţi. Cadrele nu vor să vină, se plâng că degeaba lucrează cu ei tot anul, că n-au rezultate", spune ea.

Potrivit directorului adjunct de la Şcoala 8, Toth Imola, copiii pot depăşi cu maximum patru ani vârsta normală la care ar trebui să fie într-o clasă, dar ei oricum sunt daţi la şcoală la şapte-opt ani.

"Am avut chiar o fetiţă de 11 ani care voia să vină la clasa pregătitoare. Am trimis-o la o şcoală cu program «A doua şansă». Am avut câteva probleme legate de lipsa certificatelor de naştere, a buletinelor părinţilor, dar au fost rezolvate, ne-a ajutat Asociaţia Divers", spune ea.

Potrivit unui material prezentat într-o şedinţă a Colegiului prefectural referitor la stadiul de pregătire a unităţilor şcolare din învăţământul preuniversitar pentru deschiderea anului şcolar, în judeţul Mureş sunt 165 de clădiri care funcţionează cu planuri de conformare şi 61 care au depus documentaţia de obţinere a planului de conformare, iar 981 au autorizaţie de funcţionare. Dintre acestea, şcoala şi grădiniţa din Beşa erau singurele din Târgu Mureş care figurau ca neavând grup sanitar interior.

Şeful Serviciului inspecţie şi purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Mureş, Gabriela Uifălean, spune că la acest moment aproximativ un sfert dintre unităţile şcolare sunt autorizate cu plan de conformare, însă numărul "se modifică în fiecare zi".

"Vin pentru prelungirea planului de conformare, unde nu au reuşit să facă investiţiile pe care şi le-au propus, sau autorizarea finală, dacă au reuşit. Deci vor fi modificări până în 15 septembrie. La acest moment, cam 25 la sută dintre unităţile şcolare sunt autorizate cu plan conformare. Am rugat şi Inspectoratul Şcolar să îi mobilizeze, să vină să-şi clarifice situaţia", afirmă Uifălean.

Inspectorii DSP Mureş vor merge în primul rând la cele 12 unităţi şcolare care s-au deschis anul trecut fără autorizaţie - majoritatea din mediul rural - pentru a vedea dacă şi-au rezolvat problemele.