REPORTAJ: Grădina din curtea şcolii sau cum învaţă copiii să cultive hrană sănătoasă - GALERIE FOTO

O mână de tineri pe la 30 de ani, membri ai organizaţiei România în Tranziţie din reţeaua Transition Towns, învaţă copiii de la Şcoala "Ferdinand I" din Capitală despre natură, hrana pe care aceasta o oferă şi cum să o obţină în mod inteligent şi protejând în acelaşi timp mediul.

Toate aceste principii esenţiale sunt asimilate de copii în modul cel mai simplu şi mai plăcut, sâmbătă de sâmbătă, în "Grădina din curtea şcolii", după cum se intitulează proiectul.

Copiii şi voluntarii vin dimineaţa şi pleacă pe la prânz, după ce iau masa împreună. Cei mici plivesc straturile, dau şi cu sapa, dar cel mai mult se zbenguie, mai ales când udă grădina cu furtunul. Pot alerga şi în picioarele goale pe iarbă, pentru că aici se ştie ce e pe fiecare centimetru pătrat. Cunosc cam toate plantele din grădina lor, dar au în continuare întrebări.

Sâmbătă dimineaţă, sunt opt copii care au venit la şcoală să se ocupe de grădină, alături de patru voluntari. Coordonatorul proiectului, Ionuţ Bădică, povesteşte despre începuturile grădinii, întrerupându-se când are de răspuns la câte o întrebare a copiilor - "Da, aia-i mentă" - sau când le atrage atenţia acestora - "Gicuţă, nu-l mai stropi, te rog!".

"Din februarie ne-am strâns, cu 80 de copii. Pur şi simplu, erau curioşi, era o activitate nouă în şcoală. Pe parcurs, s-au mai triat. (...) Doamnei directoare i-a plăcut ideea. Practic, şcoala asta ne-a ales pe noi", spune Ionuţ.

Astfel, în nici jumătate de an, au făcut dintr-un mic spaţiu înverzit, unde directoarea pusese nişte lavandă şi pe care se mai aflau câţiva pomi tineri, o grădină cu vreo 25 de soiuri de plante cultivate. De la roşii şi cartofi, la plante aromatice şi medicinale, precum cimbru, mentă sau roiniţă, toate cresc în mica grădină, în care au fost amenajate şi două solarii.

Copiii se adună şi în număr mai mare, sâmbăta, sub supravegherea voluntarilor, dar mai trec prin grădină şi în cursul săptămânii, să mai ude plantele sau doar să stea aici să bea un suc. Uneori, pe cei mici îi aduce şi doamna educatoare.

Altfel, grădina a câştigat simpatia tuturor din şcoală. Dacă nu se ocupă de ea copiii, în cursul săptămânii, au grijă femeile de serviciu, dar şi secretara şcolii. Iar seara, când se răcoreşte, paznicii sunt cei care trec pe-acolo să ude.

Pe lângă activitatea de weekend în grădină, copii mai şi învaţă despre natură şi cum să o protejeze, tot de la un voluntar al organizaţiei, în timpul săptămânii. Când soseşte Tudor la şcoală, sâmbătă dimineaţă, unul dintre cei mici îi vine în întâmpinare să afle când le mai ţine lecţie. "Săptămâna viitoare", vine răspunsul, iar copilul vrea să ştie şi despre ce va fi vorba, dar...e surpriză.

Încă de la început, au învăţat şi să recicleze, confecţionând recipientele pentru plante din PET-uri pe care le-au strâns şi le-au adus la şcoală. De altfel, la intrarea în curte, sunt aranjate într-un cadru mai multe bucăţi de PET, ca nişte floricele, tot o creaţie a micilor gospodari de la Şcoala "Ferdinand I".

"Deja ştim o grămadă despre natură", spune Matei, din clasa a II-a, în timp ce se joacă cu colega sa Daria, din clasa a IV-a. Întrebat ce a învăţat, puştiul spune, pe un foarte serios, că "toate plantele au nevoie de apă, de soare şi de multă atenţie" şi îşi mai aminteşte şi de o plantă care "nu-i bună" - "pă-lă-mi-da".

În grădina din curtea şcolii, diferitele soiuri de plante sunt dispuse armonios, după caracteristicile fiecăruia, şi nu în straturi separate, ca într-o grădină de legume clasică.

Ionuţ Bădică, în vârstă de 29 de ani, explică principiile permaculturii, după care se ghidează şi pe care le-a pus în practică mai întâi de unul singur, la ţară, unde s-a retras la un moment dat pentru a vedea dacă se poate trăi din lucrat pământul. La întoarcere, a vrut să îi înveţe şi pe alţii şi s-a adresat copiilor, pentru că pe părinţi "nu-i prinzi".

Dintre tehnicile folosite, prezintă stratul înălţat, cam de jumătate de metru, ce are la bază, sub pământ, lemne al căror rol este să absoarbă apa de ploaie şi să menţină umiditatea. Iarba şi buruienile smulse sunt lăsate să se usuce printre plantele cultivate, formând un strat protector sub care solul rămâne umed. Frunzele de hrean folosite astfel au şi avantajul de a omorî ciupercile care atacă plantele, arată Ionuţ, adăugând că şi vecinii lui de la ţară i-au preluat din obiceiuri.

"Într-o vreme, aveam probleme cu coropişniţele şi am văzut că vrăbiile veneau să mănânce salată şi apoi mâncau şi coropişniţe, aşa că puneam salată ca să le atrag", mai povesteşte el. A mai învăţat şi că nu trebuie cultivat totul, unele plante, ca urzicile sau frunzele de păpădie, putând fi pur şi simplu culese şi consumate.

Iar copiii au învăţat, la rândul lor, toate aceste lucruri. Acum pregătesc împreună un loc pentru compost, în jurul căruia se sapă un şanţ pentru a planta mentă. De ce mentă? Pentru că atrage râmele.

Pe lângă faptul că totul se face după metode ecologice, soiurile cultivate sunt dintre cele româneşti, naturale, iar seminţele le-a furnizat unul dintre voluntari, de la propria bancă de seminţe.

La ora prânzului, copiii se apucă să spele ceapă verde şi salată culese din grădină. Voluntarii au venit cu pâine şi brânză, dar şi copiii ţin să aducă fiecare câte ceva pentru acest prânz de sâmbătă - măsline, brânză topită, dar şi napolitane şi cornuleţe, pentru desert. Se aşează pe iarbă şi mănâncă împreună, comentând calitatea salatei pregătite de George. Acesta zice că vrea să se facă bucătar şi întreabă, oarecum indignat: "Ce, nu e bună?". Apoi "mâna sus cine şi-a făcut tema!", "cine n-are teme de vacanţă?" şi cam aşa decurg discuţiile în timpul mesei.

Întrebaţi dacă mai vin şi în timpul verii să se ocupe de grădină, copiii spun că "da, dacă se mai face".

Tot acest sistem a fost construit şi funcţionează cu o investiţie minimă, mai spune Ionuţ Bădică, explicând că voluntarii au avut de cumpărat, la început, câţiva saci de mraniţă, apoi unele materiale, inclusiv pentru solarii, totul în jur de 350 de lei.

"Nu vrem să cerem bani de la părinţi. Când aud de bani, dau înapoi. Nu prea are lumea bani. Dar ne propunem să obţinem sponsorizări, granturi, finanţări, deşi nu cred că de la Ministerul Educaţiei vor veni", mai spune tânărul.

El şi ceilalţi voluntarii de la România în Tranziţie vor să arate că "se poate", pentru ca proiectul şi "faptele bune" să ajungă în cât mai multe şcoli. Deocamdată, au mai fost şi la o grădiniţă, unde, spune Ionuţ, copiii sunt şi mai receptivi. Ar vrea să înveţe pe toată lumea despre permacultură şi fapte bune, dar "la oamenii mari e mai greu de ajuns".

Copiii ajung apoi acasă, unde Mihai, de 10 ani, şi-a plantat propriile roşii, pe balcon. Locuieşte la două staţii de autobuz de şcoală, într-un apartament în care familia stă cu chirie. Într-un balcon mic, stau aliniate ghivecele cu roşii de-un metru. "Nu mai am loc să pun rufele", spune mama lui, prezentând şi celelate culturi de ghiveci ale copilului, de roşii cherry şi ardei. Spune că nu l-a ajutat prea mult, doar cu "un pic de coajă de ou pisată", şi ei plăcându-i florile.

"Mi-a spus de sera de la şcoală. A venit: Uite, ţi-am adus seminţe de cutare, de cutare. Mă punea să-i colecţionez PET-uri de pe unde pot (...) A fost şi la karate, dar ştiţi cum e, întâi e promoţie, apoi se cer bani, iar la posibilităţile noastre...", mai spune femeia.