REPORTAJ: Într-o comună din Prahova copiii încep şcoala într-o clădire cu termopane, dar cu WC în curte - FOTO

Aruncată de Dumnezeu pe un vârf de deal, la vreo 60 de kilometri de ”capitala” judeţului Prahova, comuna Lapoş pare că face parte din altă lume. Drumul şerpuitor care urcă spre cele trei sate este străjuit pe o parte şi pe cealaltă de zeci de tufe de măceş şi cătină, la vremea asta pline de rod. În centrul comunei, adunate aproape una de alta, pe o distanţă de nici 150 de metri, sunt cele mai importante instituţii din localitate: primăria, căminul cultural, şcoala şi grădiniţa.

GALERIE FOTO

În Lapoş e linişte, foarte multă linişte. Departe de praful şi gălăgia oraşului, cele aproape 1.400 de suflete îşi duc traiul aşa cum pot. Casele sunt mici, unele sărăcăcioase, dar fără excepţie bine întreţinute. În Lapoş timpul pare că a stat în loc. Şi chiar a stat în loc, cel puţin când vine vorba de şcoala din localitate. Căci, lucru greu de crezut, şcoala din Lapoş, construită acum aproape 60 de ani, a intrat în renovare în urmă cu vreo şapte ani. Iar de cinci ani acolo nu s-a mai făcut nimic, din lipsă de fonduri. Dacă situaţia nu se schimbă, clădirea riscă să se prăbuşească.

Directorul şcolii din Lapoş, Gheorghe Dragu, este profesor de română, fiu al satului şi e dascăl de peste trei decenii. E mândru de istoria pe care o are învăţământul din comuna sa natală pe care nu a părăsit-o decât temporar, pentru a merge la şcoli înalte, care să-l ajute să-i înveţe, la rândul său, pe alţii. Profesorul Dragu povesteşte că în Lapoş există învăţământ din 1839. Atunci, un dascăl cu suflet mare a înfiinţat prima şcoală: o clasă de copii care învăţau într-o cameră dintr-o casă particulară. În 1955 a început construcţia şcolii din centrul comunei, iar un deceniu mai târziu şcoala a fost gata. De atunci, nu s-au făcut mari investiţii în clădirea unităţii de învăţământ.

În 2007, pe vremea când imobilele unităţilor de învăţământ se aflau în patrimoniul Ministerului Educaţiei, a început proiectul de renovare şi extindere a şcolilor, în care a fost inclusă şi şcoala din Lapoş.

Directorul Gheorghe Dragu povesteşte că în decembrie 2007 a fost semnat contractul care prevedea atât renovarea vechii clădiri a şcolii, cât şi extinderea acesteia cu un nou corp de clădire. În total, pentru cele două lucrări şcolii din Lapoş i-au fost alocaţi aproximativ 1.600.000 de lei.

În mai 2008, au început lucrările. A fost extins vechiul imobil cu un nou corp de clădire, cu un etaj, iar acolo au fost amenajate cinci săli de clasă, un laborator şi o cancelarie. Apoi a început renovarea vechiului imobil: pereţii au fost curăţaţi până la cărămidă, iar între cele două imobile a fost amenajat un hol care ducea către grupurile sanitare. Băile au fost proiectate aşa cum trebuie: pentru băieţi şi pentru fete, în interior, nu în fundul curţii, cu apă curentă care urma să fie adusă de la un puţ. Numai că planurile constructorului au fost date peste cap, iar proiectul a îngheţat.

În august 2009, după schimbări la vârful Guvernului, Ministerul Educaţiei a stopat plăţile pentru şcoala din Lapoş, ca şi pentru alte şcoli din ţară. Iar lucrările s-au oprit. Directorul şcolii spune că se cheltuiseră aproximativ 1,3 milioane lei din totalul de 1,6 milioane, câţi fuseseră alocaţi. Fără bani, constructorul nu a terminat lucrările. În toamna acelui an, 2009, copiii din Lapoş au mers într-o şcoală neîncălzită şi de-abia la jumătatea iernii Consiliul Judeţean Prahova a alocat, din bugetul său, banii necesari achiziţionării şi montării unei centrale termice. A fost singura lucrare făcută după sistarea fondurilor de la minister.

Cei peste 110 copii din sat, mulţi dintre ei foarte săraci, continuă însă să meargă la şcoală, cursurile fiind ţinute în noul corp de clădire care a apucat să fie construit înaintea stopării finanţării. La fel ca în ultimii ani, copiii din Lapoş vor învăţa carte în şcoala cu termopane şi cu WC-uri ca în Evul Mediu. Vor împărţi cele cinci săli de clasă şi laboratorul şi vor învăţa la schimb: cei mici dimineaţă, unii la simultan, iar cei mari după-amiază.

Vechea clădire a şcolii, construită acum şase decenii şi lăsată în paragină, este în continuare nefolosită, pentru al şaptelea an la rând. În ea au fost depozitate materiale didactice vechi. Prin acoperişul plin de găuri plouă, iar dacă nu se intervine repede imobilul riscă să nu mai poată fi renovat şi în final să se prăbuşească. Dar asta nu i-ar afecta pe copii atât de mult cum îi afectează faptul că iarna, la minus 20 de grade Celsius, trebuie să meargă la toaleta din spatele şcolii, în condiţii greu de descris. Însă toate sunt legate una de alta: fără renovarea vechii clădiri nu pot fi amenajate şi puse în funcţiune toaletele, căci accesul copiilor către grupurile sanitare ar fi trebuit să se facă printr-un hol în vechea clădire, lipită de cea nouă.

Primarul comunei Lapoş, Dumitru Ţîrlea, spune că bugetul local nu are bani să suporte renovarea clădirii. Primăria, care are acum în administrare clădirea, îşi doreşte ca vechea şcoală să fie reabilitată, ca elevii să beneficieze de grupuri sanitare decente, dar nu sunt bani.

”Am făcut numeroase solicitări la Consiliul Judeţean Prahova pentru a ne sprijini financiar. Vrem să investim în şcoală, dar nu avem toţi banii necesari. Deocamdată, este nevoie de un nou proiect. După ce atâţia ani a fost lăsată aşa cum este, imobilul are nevoie de un nou proiect, mai ales că, din câte am înţeles, între timp s-au mai schimbat şi normele privind siguranţa în construcţii”, spune primarul Dumitru Ţîrlea.

Nimeni nu poate spune când va fi renovată clădirea după noul proiect. Prin urmare, nimeni nu poate spune când vor avea elevii din Lapoş grupurile sanitare decente, aşa cum trebuie să fie într-o şcoală. Deocamdată, în ultima săptămână de vacanţă primăria se pregăteşte să igienizeze WC-urile turceşti din curtea şcolii din Lapoş. Fără apă, cu uşi sparte, fără ferestre, unde iarna e la fel de frig ca afară.