REPORTAJ: Moş Nicolae, la Institutul Oncologic, cu daruri şi mângâiere pentru zeci de copii bolnavi

Moş Nicolae, preotul paroh de la Biserica Sfântul Gheorghe, de la kilometrul 0, vine în fiecare an la IOB, unde urmează tratament zeci de copii de toate vârstele, de la bebeluşi, la adolescenţi.

Stau în pat cu braţul prins la perfuzia prin care picură citostaticul. Lângă ei aproape mereu stă o rudă, de regulă mama sau bunica.

Dar printre ei sunt şi copii care au fost abandonaţi şi au rămas să înfrunte singuri cumplita boala.

Mama unei fetiţe povesteşte cu ochii în lacrimi că a trebuit să o radă în cap, când avea "o mândreţe de păr". Din cauza citostaticelor i-a căzut jumătate din păr, aşa că am ras-o", spune femeia cu ochii spre uşa care tocmai s-a deschis.

"Este Moş Nicolae", spune fetiţa

"Da, este acelaşi Moş care vine în fiecare an, părintele nostru", răspunde mama.

Este preotul Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe din Capitală. Unul din hramurile bisericii este cel al Sfântului Nicolae, iar în fiecare an, înainte de sărbătoare, parohul pleacă cu racla cu moaştele sfântului la IOB - Secţia de pediatrie.

Acolo, părintele împărtăşeşte copiii, îi atinge de racla, apoi le împarte daruri şi le spune poveşti.

"Noi, care venim cu copiii la tratament de mulţi ani, l-am numit «Moş Nicolae». El vine mai mereu în spital, dar, acum, de Moş Nicolae, sosirea lui aici are ceva special. Şi noi, oamenii mari ne bucurăm. Sărutăm moaştele, ne închinăm şi mai vorbim cu parintele. Ne încurajează, ne dă speranţă", spune mama unui băieţel trezit din somn de glasul părintelui.

O altă mămică plânge în continuu. "Mulţumesc mult că aţi venit. Astăzi nu i-a fost prea bine copilului", spunea ea şi arată spre un băiat învelit cu o haină mare.

"M-am speriat tare azi. Nu a vut să iasă de sub haina mea. Mi-a fost frică să nu fie vreo premoniţie. Îmi este aşa de greu să mă gândesc că s-ar putea să-l pierd într-o zi. Sunt necajită, disperată. Aş vrea să nu îmi pierd nădejdea", mai spune femeia, în timp ce se închină.

Toţi copiii primesc daruri. Pentru o clipă uită de perfuzii şi scormonesc veseli în punga primită în dar.

"Mulţumim Moşuleee", spun copiii din salon în cor.