REPORTAJ - Nord-coreean născut şi crescut în lagăr: Am evadat măcinat de foame, nu-mi păsa că mă vor executa - FOTO

Aflat pentru prima dată în România, dizidentul politic nord-coreean s-a întâlnit la Buzău cu elevi ai Colegiului "Hasdeu", fiind însoţit de Greg Scărlătoiu, cel care coordonează unica instituţie din SUA care monitorizează situaţia drepturilor omului în Coreea de Nord - Committee for Human Rights in North Korea (HRNK).

La întâlnirea care a făcut parte dintr-un proiect iniţiat de elevii Colegiului "Haşdeu" având ca subiect democraţia şi drepturile omului, nord-coreeanul a vorbit deschis despre ororile trăite în cei 24 de ani dincolo de gardul ghimpat, dar şi despre motivul şi modul în care a reuşit să evadeze de acolo.

Shin Dong-hyuk s-a născut şi a trăit timp de 24 de ani în Lagărul 14, alături de familia sa. Tânărul nord-coreean le-a povestit elevilor buzoieni că tot universul său era acest lagăr: aici era bătut, umilit, asista la execuţii publice, însă nu se gândea că lumea, dincolo de gardul ghimpat, putea fi altfel. Tânărul a explicat că nu a învăţat carte şi nu-l interesa nimic, singurul sentiment care-l măcina fiind foamea. Tânărul a dezvăluit că, de altfel, acesta a fost motivul care l-a determinat să evadeze. Îşi dorea mai mult ca orice ”să aibă burta plină”, iar după ce un prizonier care cunoştea lumea de dincolo de lagăr i-a spus că în spatele gardului electrificat va găsi un pui fiert a luat decizia de a încerca să fugă.

"Multă lume spune că am fost extrem de curajos, dar nu este adevărat. N-am fost un curajos, am trăit în lagăr, am fost slab, pricăjit, n-am putut munci cum trebuie. Mă băteau tot timpul. Când am fugit nu eram curajos, nu eram puternic, ci dimpotrivă. Oamenii inteligenţi care se gândesc ce fac în timp ce sunt închişi în lagăr nu ar încerca să fugă, să evadeze, nu este acţiunea unui om inteligent. Probabilitatea de a-ţi pierde viaţa este aproape de sută la sută", a povestit nord-coreeanul.

Tânărul spune că circumstanţele l-au ajutat şi că a avut şi noroc să scape.

"Timp de aproape 24 de ani nu am avut idee despre lumea din afara gardului de sârmă ghimpată, despre oamenii din afara perimetrului, însă marea mea şansă a fost că am întâlnit un om care a început să-mi povestească despre lumea de afară, m-a făcut să înţeleg lumea de afară. Mi-a spus la un moment dat că dincolo de gradul de sârmă ghimpată o să găsesc un pui fiert. Am evadat pe 2 ianuarie 2005, cu câteva ore înainte de a evada am luat decizia, pentru că voiam să am burta plină. Nu-mi păsa că voi fi executat, nu-mi păsa că voi muri, tot ce mă interesa e că voiam să mănânc din belşug, măcar să mor cu burta plină. Am trecut peste gardul electrificat ca să mănânc puiul fiert, dar nu l-am găsit. Mai târziu, am înţeles de ce mi s-a spus povestea. A vrut să mă impulsioneze, asta a fost modalitatea ideală de a mă convinge că trebuie să fug. Dacă aş fi găsit puiul, l-aş fi mâncat şi acolo aş fi murit. Dacă aş fi fost un om inteligent nu aş fi fugit, pentru că pericolul era foarte mare. Am avut această dorinţă de a mânca şi aşa am ajuns unde sunt astăzi”, a povestit tânărul nord- coreean.

Shin Dong-hyuk a povestit că a sărit peste gardul electrificat împreună cu cel care l-a mobilizat povestindu-i despre ce se află dincolo de sârma ghimpată, iar acesta a murit electrocutat. Tânărul spune că, sprijinindus-se cumva de corpul acestuia ca de un paravan, a reuşit să sară gardul fără să fie la rândul său electrocutat, însă păstrează încă urmele unor arsuri.

Nord-coreeanul a relatat că mâncarea era instrumentul principal de control al deţinuţilor din lagăr, el povestind că atunci când greşeau gardienii le ofereau două variante de pedeapsă: fie înfometarea, fie o bătaie cruntă, iar cei mai mulţi alegeau varianta violentă întrucât era mult mai uşor de suportat decât senzaţia de foame: ”Ne dădeau foarte puţin de mâncare, cât să te poţi ţine pe picioare. Mai bine mâncam o bătaie soră cu moartea decât să ne înfometeze. Alegeam de fiecare dată bătaia cu bâta pentru că era mult mai dureros să fii înfometat”.

Tânărul evadat din lagăr a povestit, de asemenea, că deţinuţii sunt trataţi ”mai rău ca animalele”, ei fiind priviţi ca subumani, fără a avea privilegiul de a li se vorbi despre regimul Kim.

"Toţi nord-coreeanii sunt îndoctrinaţi, li se spală creierul, li se povesteşte tot timpul despre regimul Kim, nouă în lagăr nu ni s-a povestit nimic, pentru că eram priviţi ca subumani, nu eram demni de această îndoctrinare ideologică. Nici măcar o dată nu i-am auzit numele rostit în lagăr. Eram priviţi ca duşmanii regimului care ar fi trebuit executaţi, dar cărora li s-a făcut o mare favoare că au fost lăsaţi să trăiască în lagăr. Munceam ca sclavi acolo să producem pentru regim, era singura raţiune pentru care am fost lăsaţi în viaţă, să muncim ca sclavii”, a povestit tânărul care a evadat din lagăr în urmă cu aproximativ opt ani ani.

Tânărul nord-coreean a transmis un mesaj tinerilor din România spunându-le că trebuie să-şi cunoască istoria pentru a nu permite ca asemenea orori precum cele din Coreea de Nord sau cele trăite de români în perioada comunistă să se mai întâmple.

”Trebuie să ne cunoaştem istoria pentru ca ororile să nu se mai repede. Dacă închideţi ochii şi nu vă pasă nu va dura mult până ce ţara voastră se va transforma din nou în dictatură. E foarte greu să-ţi obţii libertatea şi foarte uşor s-o pierzi. M-am născut şi am trăit 24 de ani în lagăr, fără să înţeleg ce înseamnă libertatea şi democraţia. Oamenii sunt torturaţi şi chinuiţi fără ca regimul să clipească, deşi fondatorul e creştin. Ba mai mult, o fac cu mare plăcere liderii Coreei de Nord. Acest regim spală creiere şi frânge spirite. Controlează totul, până şi gândurile şi ideile oamenilor. În România, Ceauşescu a crezut că face ce face regimul Kim, dar el şi-a prins urechile, a fost mic copil”, a mai spus nord coreeanul.

Tânărul acum în vârstă de 32 de ani a vorbit şi despre ce a urmat momentului evadării sale, precizând că timp de 24 de ani a crezut că ”lagărul este lumea”, pentru ca apoi ”să fie bulversat, dezorientat”.

"Tot ce am văzut 24 de ani de an erau prizonieri în zeghe şi gardieni cu puşti. Am crezut că lagărul e lumea, era lumea mea. Vedeam oameni omorâţi în bătaie, inclusiv copii, executaţi, acceptam această realitate ca pe o realitate inevitabilă. Nu mă gândeam că e o alternativă. Apoi, când m-am trezit liber, am fost dezorientat, bulversat şi încă nu m-am adaptat pe deplin, deşi au trecut opt ani", a mai spus Shin Dong-hyuk.

În prezent, Shin Dong-hyuk locuieşte în Coreea de Sud, dar şi în California, unde lucrează în cadrul unei organizaţii pentru drepturile omului.