REPORTAJ: O sibiancă a făcut din reţetele bunicilor o afacere şi vinde fursecuri şi zacuscă în Germania - FOTO

Bianca Cotora are 37 de ani şi locuieşte în Avrig, judeţul Sibiu. De mai bine de doi ani şi jumătate şi-a deschis, într-o căsuţă cochetă din zona centrală a oraşului, un magazin în care vinde dulceţuri, gemuri, siropuri, fursecuri, dar şi obiecte decorative din pânză, feţe de masă, naproane, şerveţele, şorţuri de bucătărie, coşuleţe cadou, toate realizate manual sau în sistem de manufactură.

Inspirată de magazinele de suveniruri, a trecut de la marketing la "ciudăţenii" creative

Bianca a lucrat mai mulţi ani în departamentul de marketing al firmei pe care o deţine împreună cu soţul ei, dar povesteşte însă că nu a fost niciodată pe deplin satisfăcută de munca de marketing şi ajunsese să simtă că se plafona.

În urmă cu aproape şase ani, a născut o fetiţă şi, în cei doi ani cât a stat acasă pentru a o îngriji, a simţit tot mai acut nevoia de a face altceva, de a-şi face o carieră care să o bucure.

"Am vrut să fac ceva creativ. Eu sunt o persoană creativă, îmi plac lucrurile inedite, altfel, ciudate, combinaţii inedite şi am decis să scot la lumină tot ansamblul acesta de «ciudăţenii» din mine. Vroiam în plus să o am pe fiica mea lângă mine, să pot să o aduc la serviciu şi am zis că ar fi o idee bună să deschid un magazin. M-au inspirat foarte mult magazinele de suveniruri din Austria şi Germania, în care intru cu atâta drag şi, de fiecare dată, mă lipesc de câte ceva", povesteşte Bianca.

Însă de la ideea de a avea un magazin ca în reviste şi până la a pune în practică un astfel de proiect a fost cale lungă. Sibianca spune că apropiaţii nu i-au acordat credit şi au descurajat-o de multe ori, spunându-i că este "o prostie" să-şi deschidă un astfel de magazin, mai ales în Avrig, localitate aflată la circa 30 de kilometri de municipiul Sibiu, unde gospodinele îşi pregătesc în casă, singure, toate produsele pe care Bianca îşi propusese să le vândă.

A început apoi să cumpere o sumedenie de cărţi: de gătit, de cofetărie, patiserie, reţete şi tot felul de sfaturi. Ea spune că a cheltuit o mică avere pe cărţile de specialitate pe care le-a adus din Germania. A citit foarte mult, a căutat apoi caietele cu reţete ale celor două bunici ale ei şi, timp de vreo doi ani, a încercat tot felul de combinaţii.

Reţete de la o bunică săsoaică, o femeie cochetă, gospodină perfectă, dar şi căpitan

Povesteşte cu drag despre cele două bunici şi spune că farmecul copilăriei trăite în gospodăriile perfecte ale acestora a făcut-o, cel mai probabil, să-şi dorească să facă din reţetele lor tradiţionale o afacere.

"Bunica mea din partea tatălui era săsoaică din Apold. O săsoaică din aceea foarte cochetă. La noi în casă erau toate aranjate şi dichisite, cămara era veşnic plină, nu lipseau fursecurile, imprimeurile florale, carourile specifice saşilor şi probabil că mi-au rămas aşa... într-un colţ al minţii. Am zis: «Trebuie să scot la lumină totul». Am luat cărţi, am căutat caietele bunicii şi aşa mi-am adus aminte de tot, de copilărie, de mirosurile specifice de Crăciun. Bunica era o femeie foarte cochetă, îngrijită, gospodină perfectă, dar şi căpitan în acelaşi timp. Ce spunea ea: «Acum trebuie făcut», atunci se executa", îşi aminteşte Bianca.

Ea spune că tot de la bunica săsoaică a învăţat - şi i-a rămas adânc întipărit în minte - că în gospodărie lucrurile nu se fac "cum te taie capul".

"Totul avea o regulă. Nu faci dulceaţă cum vrei tu: se face aşa, aşa, aşa. Nu cum te taie capul. Datorită ei am avut o gospodărie pe care mulţi, cel puţin din Avrig, cred că o invidiau. Drept urmare, şi eu am acum acasă la fel. Că-mi trebuie sau nu-mi trebuie, cămara este veşnic plină. Veşnic adunăm să fie, să nu rămânem în pană. Mi-am dat seama că-mi plac lucrurile acestea", afirmă Bianca.

Cu toate acestea, spune despre ea că nu este o gospodină.

Bianca îşi aminteşte şi de bunica din partea mamei, de la care a luat, de asemenea, o serie de reţete.

"Bunica din partea mamei este din Alba. De la ea avem reţeta de zacuscă de ciuperci şi lictatul de prune, magiunul de prune, adică gem de prune fără zahăr. Am luat ceva şi din partea aceea, dar marea inspiraţie mi-a fost bunica cealaltă, deşi pe amândouă le-am iubit foarte mult", povesteşte Bianca.

Magazinul-casă, în care clienţii sunt trataţi ca invitaţii la un ceai

După doi ani în care, ajutată de mama ei, a încercat toate reţetele bunicilor, dar şi combinaţii inedite, a decis să deschidă magazinul. Acesta a fost amenajat în fosta casă a părinţilor ei, pe care aceştia nu o foloseau. Cu o investiţie iniţială de 20.000 de euro, Bianca a refăcut interiorul şi exteriorul casei, a cumpărat mixere, cuptoare, aragazuri şi maşini de cusut profesionale şi a dat drumul afacerii. Laboratorul în care se pregătesc dulceţurile, siropurile şi zacusca este amenajat în casa Biancăi, iar laboratorul de pâine, fursecuri şi prăjituri în cea a mamei. Atelierul de cusut este în incinta magazinului.

Magazinul nu este unul tradiţional - cu rafturi şi o vânzătoare care te întâmpină la intrare, ci este gândit ca o casă unde vii în vizită.

Urci câteva trepte până ajungi la uşă. De acolo, ajungi într-un hol decorat cu obiecte realizate manual de Bianca, mama ei şi alte trei persoane. O sufragerie mare, în care tronează o masă cu patru scaune, este spaţiul central al locului. Aici sunt obiecte de mobilier exact ca într-o locuinţă: dulapuri, vitrine, o comodă, toate decorate cu obiecte din lemn, sticlă sau pânzeturi cusute în atelierul aflat în partea opusă sufragegiei. În atelier sunt câteva maşini de cusut profesionale, dar şi tot felul de materiale, funde, nasturi, aţe, aranjate astfel încât să nu deranjeze ochiul vizitatorului.

La toate geamurile există draperii cu motive florale, obiecte decorative care înfăţişează diferite animale, fructe, legume sau inimioare care înveselesc locul şi creează o atmosferă caldă.

Strategia locului este de a fi invitat la un ceai, în marea sufragerie, înainte de a decide dacă şi ce cumperi din acest magazin.

"Este un magazin-maison - magazin-casă, te uiţi, atingi, vezi, povesteşti, vii la un ceai, la o poveste, ca într-o casă, în vizită. Nu este un magazin clasic, cu rafturi, unde vânzătoarea depinde de toane dacă vrea să-ţi vorbească sau nu frumos, nu aştepţi la rând. Ne ocupăm strict de clientul care intră în magazin. Suntem împotriva a tot ceea ce este comercial, de masă, industrial, în sensul de a face mult, doar de dragul de a face. Nu. Noi punem suftet în fiecare produs", susţine Bianca.

Tot ce ţine de această afacere - inclusiv numele ei - are o notă extrem de personală. Fiica Biancăi se numeşte Annais, dar pentru că, mică fiind, nu putea să-şi pronunţe numele, îşi spunea Anna. Aşa se numeşte acum şi magazinul, iar sloganul firmei este "Un loc cu parfum de înger".

"Annais doarme cu mine şi, pentru că eu am probleme cu insomnia, m-am trezit într-o noapte, am pupat-o, am strâns-o în braţe şi mi-am dat seama că miroase perfect. Atunci mi-am zis: «Aşa miroase un înger». De aici a venit şi ideea sloganului", povesteşte Bianca.

Dulceaţă, fursecuri şi zacuscă, vândute în Germania

Ea recunoaşte că apropiaţii ei au avut dreptate când au spus că locuitorii din Avrig nu vor cumpăra produsele ei, chiar dacă, rar, se mai întâmplă. Magazinul merge însă "destul de bine" şi a reuşit, în pofida scepticismului celor care o înconjurau, să vândă produse în magazine din Cluj, Bucureşti şi Timişoara, dar şi în Germania.

"Persoanele care vor cadouri altfel cumpără aşa ceva şi magazinele care le cumpără să le vândă mai departe. Persoanele fizice cumpără ca să facă un cadou altfel. Nu ştiu dacă neapărat frumos sau nu, după părerea mea sunt cadouri foarte frumoase, dar sigur sunt altceva. Sunt făcute cu mare drag, cu pasiune. Unele unicat, altele serii mici, nu ne extindem. Dacă venim acum cu un anumit material, maxim se repetă sezonul următor, după care nu se mai repetă. Totul este făcut special pentru client. Facem şi în funcţie de buget. Dacă spune cineva: «Nu-mi permit, este prea scump», facem să fie pentru toate buzunarele. Nu facem pentru toate gusturile, adică trebuie să te regăseşti în ceea ce facem noi", afirmă Bianca.

În Germania trimite lunar sute de kilograme de produse - dulceţuri, siropuri, zacuscă, fursecuri - la o doamnă originară din Sibiu, care are un magazin on-line la Munchen şi participă şi la tot felul de târguri.

Zacusca este unul dintre produsele cele mai apreciate, atât în ţară, cât şi în străinătate. A trimis deja 170 de kilograme de zacuscă în Germania, iar acum Bianca, mama ei şi celelalte trei doamne care le ajută coc, din nou, 180 de kilograme de ardei capia, gogoşari şi ardei gras pentru alte 30 de porţii de zacuscă.

În laborator de pregăteşte atât zacuscă tradiţională cu vinete, cât şi zacuscă cu ciuperci, după reţeta bunicii din Alba. La această zacuscă toate ingredientele sunt rupte cu mâna, nu sunt date prin maşină şi se taie cu cuţitul doar ceapa.

Bianca spune că, după doi ani şi jumătate de când a deschis magazinul, nu şi-a amortizat investiţia în întregime, dar afirmă că poate fi o afacere ceea ce face ea.

"Nu ştiu neapărat dacă afacere. Cred că da, dacă pui pasiune şi ştii că asta te mulţumeşte atât. Totul depinde cât vrei. Se poate trăi din afacerea asta. Acuma, nu să devii multimilionar, dar se poate trăi. Şi eu zic că partea că ai o mulţumire sufletească din ceea ce faci tu şi oamenii te caută contează foarte mult şi, da, se poate trăi", afirmă sibianca.

Bianca şi echipa ei fac dulceţuri tradiţionale, de caise, căpşuni, vişine, dar şi combinaţii inedite: dulceaţă de vişine cu ciocolată neagră, dulceaţă de căpşuni cu piper roz, dulceaţă de citrice cu migdale, dulceaţă de dovleac cu citrice şi caise deshidratate, dulceaţă de roşii, dulceaţă de caise cu lavandă şi vin, cireşe cu vin de Porto, muştar cu pere - care se serveşte cu brânzeturi, dulceaţă de afine cu ghimbir. Preţul unui borcan de dulceaţă, de 196 de mililitri, este cuprins între 8 şi 15 lei.

Zacusca de vinete costă 9,5 lei borcanul, iar cea de ciuperci 13 lei.

Se pregătesc, de asemenea, fursecuri cu ciocolată şi cafea, bezele cu migdale, mix de fursecuri, pâine de Paşte şi pâine cu fructe uscate după reţete săseşti, preţul acestora fiind cuprins între 12 lei pentru 200 de grame şi 15 lei pentru o pâine de jumătate de kilogram.

O faţă de masă cu şerveţele sau naproane poate costa între 70 şi 140 de lei, în funcţie de material, dimensiune, numărul şerveţelelor sau al altor decoraţiuni cuprinse în set.

Cel mai bine se vând coşuleţele cadou: coşuri de nuiele, îmbrăcate în material textil, care au unul sau mai multe borcane de dulceaţă la alegere, fursecuri şi alte produse. Preţul unui astfel de coş este cuprins între 35 de lei, pentru un coş ce conţine un singur borcan cu dulceaţă, şi 165 de lei, pentru un coş împletit din răchită cu husă detaşabilă, capac decorativ din material textil, cozonac în borcan, cremă de caramel, peltea de gutui cu nucă, sos chutney de ceapă şi stafide, gem de pere cu vin alb, fursecuri cu merişoare şi ciocolată albă, fursecuri melci cu espresso, bănuţi cu nucă şi biscuiţi glazuraţi.

Cele mai multe comenzi sunt înainte sărbătorilor de Crăciun. Anul trecut, 600 de astfel de coşuri au fost pregătite pentru diferite companii care le-au făcut cadou angajaţilor, clienţilor şi colaboratorilor.

Bianca spune că nu vrea să se oprească aici şi îşi doreşte să-şi deschidă cât mai multe magazine personale. Unul dintre ele este deja în amenajare şi va fi în municipiul Sibiu, dar până atunci produsele pot fi cumpărate de la Avrig şi online.