REPORTAJ: Pepenele cu gust de coniac, buretele vegetal şi castravetele pentru diabetici, create la Buzău - FOTO

În prezent, în România mai există trei staţiuni de cercetare legumicolă subordonate Institutului de la Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, între acestea aflându-se şi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Legumicolă Buzău, a cărei activitate este coordonată de cercetătorul Costel Vânătoru.

La centrul de cercetare buzoian au fost obţinute, în urma studiilor, specii inedite de fructe şi legume, dar şi numeroase ierburi aromatice, printre care luffa -o plantă erbacee din familia Curcubitacee, folosită în special în ţările asiatice drept legumă, dar şi castravetele pentru diabet sau pepenele cu aromă de coniac.

Despre luffa, cercetătorul Costel Vânătoru spune că fructul uscat al acestei plante se transformă într-un burete de baie care are efectul gomajului, lăsând pielea catifelată.

Luffa a fost aclimatizată la Buzău, iar treptat au fost create mai multe specii care s-au adaptat condiţiilor meteorologice şi pedologice de la staţiunea de cercetare.

"Este mult superior faţă de buretele sintetic pe care îl folosesc cei mai mulţi dintre noi. Proprietăţile acestui burete vegetal sunt net superioare. În urma spălării cu acest burete pielea rămâne curată, catifelată, se simte prezenţa benefică a acestui burete", a explicat cercetătorul Costel Vânătoru.

Fructul uscat de luffa se foloseşte şi în industrie ca filtru pentru motoare, în construcţii, la izolarea termică şi fonică a caselor, dar şi în componenţa unor medicamente, precum şi ca plantă ornamentală.

Culese înainte de a deveni fibroase, fructele tinere pot fi consumate asemenea dovlecelului, iar uleiul de luffa este folosit în Statele Unite la fabricarea săpunului.

În staţiunea de cercetare de la Buzău se cultivă şi castravetele pentru persoanele bolnave de diabet, cunoscut şi sub denumirea de castravetele exploziv, pentru că, ajuns la maturitate, explodează şi îşi împrăştie sămânţa. Această plantă, care are o compoziţie apropiată de cea a insulinei, a fost adusă din Tibet, iar cercetătorii de la Buzău au reuşit să-i ofere condiţiile necesare dezvoltării.

Castravetele exploziv este destinat bolnavilor de diabet care nu sunt dependenţi de insulină, ajutând la reglarea glicemiei. Acest castravete conţine şi o serie de săruri minerale şi vitamine, dar şi substanţe mai rare, precum biotină - substanţă ce ajută la regenerarea unghiilor şi a părului.

O altă plantă inedită obţinută la Buzău este pepenele cu aromă de coniac, dar care de fapt nu conţine niciun strop de alcool. Fructul, care este alungit şi cântăreşte cel mult trei kilograme, este rezultatul a peste 20 ani de cercetări ale horticultorilor buzoieni.

"O alta plantă aclimatizată la noi este cucumis metuliferus sau popular kiwano, un castravete ţepos cu gust de kiwi care nu are nevoie de o întreţinere specială, are o producţie foarte mare şi se poate păstra chiar şi peste un an după recoltare. Sperăm să prindă şi să fie folosit în alimentaţie. Avem şi altfel de plante care sunt vizate în special de oamenii de ştiinţă din domeniul medical, cum ar fi momordica cochinchinensis sau fructul GAG, care este valoros din punct de vedere medicinal, având un conţinut ridicat de licopen şi conţinut de caroten mult mai mare decât morcovul. Se foloseşte foarte mult în combaterea cancerului şi lucrăm să o aclimatizăm, am obţinut primele seminţe acum doi ani şi anul trecut am obţinut şi primele fructe mai consistente", a mai precizat coordonatorul activităţii de cercetare din staţiunea de la Buzău, Costel Vânătoru.

În serele Staţiunii de Cercetare Legumicolă Buzău se mai cultivă vinete albe, roşii tigrate, roşii negre, mai multe soiuri de ardei - unii dintre ei fiind atât de iuţi încât sunt folosiţi doar la fabricarea spray-urilor lacrimogene.

La loc de cinste sunt plantele aromatice, între care zeci de soiuri de busuioc cu miros şi gust distincte, melisa - o plantă cu gust puternic de lămâie sau arbustul de manuka, din florile căruia se face cea mai scumpă miere de albine din lume, care se vinde la gram.

Cercetările specialiştilor de la Buzău sunt mult îngreunate însă de finanţarea deficitară, profesorul Costel Vânătoru spunând că statul nu finanţează cercetarea şi, mai mult, pune beţe în roate, cerând bani pentru omologarea plantelor care sunt aclimatizate în mediul de cercetare.

Plantele produse în staţiunile de cercetare nu pot fi vândute în pieţe sau supermarketuri fără să fie omologate mai întâi.

"Staţiuni au fost mai multe şi au avut rezultate deosebite, dar s-au desfiinţat din lipsă de bani, pentru că statul nu mai finanţează cercetarea, deşi există o lege în acest sens. Staţiunile au fost înfiinţate pe o strategie clară fără să aibă de-a face cu politica. S-au înfiinţat pe criterii ştiinţifice în zone climatice deosebite. Condiţiile staţiunii din Buzău sunt total deosebite de cele de la Iernut. La fel cea de la Işalniţa, care s-a desfiinţat, era pe specificul zonei cercetării privind cultura legumelor pe nisipuri şi zone nisipoase. În timp nu s-a ţinut cont de aceste necesităţi şi în loc să se întărească aceste structuri ca să consolidăm soiurile obţinute, acestea s-au desfiinţat pe rând din lipsa finanţării. Pe lângă asta, se adaugă faptul că au fost preluate suprafeţe consistente de pământ din proprietatea staţiunilor. La Buzău, de exemplu, ne-au fost luate abuziv peste 400 de hectare de teren foarte bun în lunca Buzăului şi la ora actuală nici nu mai ştim clar ce suprafaţă mai deţinem", a declarat corespondentului MEDIAFAX cercetătorul Costel Vânătoru.

Tot din cauza lipsei banilor, activitatea în serele staţiunii de cercetare de la Buzău este mult redusă, numărul angajaţilor ajungând în prezent la 100, în condiţiile în care în trecut erau chiar şi 2.000 de salariaţi.

Pentru a scoate o plantă hibrid, unui cercetător îi trebuie foarte mult timp, chiar zeci de ani, Vânătoru spunând că, întrucât nu sunt bani pentru omologare şi brevetare, multe soiuri se pierd.

"Suntem recunoscuţi pentru creaţiile legumicole, unele din ele foarte vechi, dar pe care le-am readus la viaţă, pepenele fondant, vânăta Drăgaica şi alte creaţii noi, de după anii '90. Avem peste 60 de soiuri hibrid omologat şi în curs de omologare, anual cam patru-şase creaţii noi. Avem un număr mare de creaţii, dar neavând bani pentru omologare şi brevetare pierdem foarte multe soiuri. Este ca un cerc vicios pentru că toate aceste creaţii sunt ale statului, statul nu alocă nici măcar bani pentru omologare şi brevetare. Dacă nu sunt brevetate şi omologate se pierd pentru că ele nu pot fi folosite sau scoase în piaţă. Eu am început munca la hibridul de roşie siriană în urmă cu 20 de ani şi abia acum am obţinut acest hibrid. Este o cercetare îndelungă, cu costuri pe măsură", a mai afirmat Vânătoru.

El a mai spus că au existat situaţii când plante create de cercetătorii buzoieni, care nu au putut fi omologate din lipsa banilor, au fost cultivate în alte ţări: "Au fost şi cazuri când soiuri pe care nu am avut bani să le brevetăm au ajuns în alte ţări. Am făcut de-a lungul vremii diverse soiuri, am de exemplu un castravete alb la care lucrez de zece ani. El nu prezintă interes pentru consumator, ci mai degrabă pentru zona medicala pentru substanţele care le conţine, dar cum nu am avut bani să-l brevetez, l-am prezentat totuşi la un congres acum câţiva ani şi acum l-am văzut produs în SUA".

Chiar dacă lipsa banilor îşi pune amprenta asupra activităţii centrului, cercetătorii buzoieni lucrează pentru a găsi un echilibru între cerinţele consumatorilor şi cultivatorilor de legume, în condiţiile în care cumpărătorii vor produse aromate, iar producătorii legume "productive".

"Noi lucrăm pe ceea ce cer consumatorii şi cultivatorii, încercând să găsim un echilibru. Este greu pentru că în zilele noastre consumatorii vor produse aromate gustoase, iar cultivatorii vor legume productive, mari şi frumoase, ca să aibă un venit sigur. Asta în detrimentul gustului, pentru că cele mai gustoase nu sunt atât de productive, se păstrează mai puţin şi nu prea rezistă la dăunători", a mai afirmat Costel Vânătoru.

Cercetătorii spun că au început să vândă răsaduri în toată ţara, pentru a-i convinge pe oameni să mănânce legume româneşti, iar spre surpriza lor cererea a fost mare. De asemenea, ei încearcă să-i ajute pe micii producători, dându-le sfaturi cu privire la cultivarea şi îngrijirea legumelor.

"Noi am început să iniţiem un curent, acela de a consuma legume româneşti, iar celor care au posibilitatea şi un petec de pământ lângă casă le recomandăm să îşi producă singuri legumele. Am început să vindem legume şi răsaduri în întreaga ţară şi chiar vă mărturisesc că nu am fost foarte bine pregătiţi pentru cererea pe care am avut-o. Primim scrisori de mulţumire, micilor producători le acordăm consultanţă prin telefon cum să-şi cultive plantele, când au o boală, cum să copilească sau cum să paliseze sau alte anumite operaţii care trebuie făcute. O mână de cercetători câţi mai suntem încercăm să le acordăm consultanţă micilor cultivatori pentru că marii cultivatori se descurcă singuri", a mai spus Vânătoru.

Potrivit acestuia, lipseşte o strategie la nivel naţional, pentru că din legumicultură s-ar putea trăi bine şi nu este nevoie de terenuri foarte mari pentru aceasta.

"Eu cred foarte mult în puterea plantelor pentru că până să apară această industrie chimică omenirea a rezistat mii şi mii de ani doar cu plante şi cred că trebuie să ne întoarcem cu faţa către aceste plante şi să le cunoaştem mai bine. Nici cercetătorii nu mai vin din urmă, sunt tineri care vin pe la noi că îi ajută în CV, se formează şi pleacă la firme mari. Noi suntem bucuroşi, dar este păcat că nu poţi să stabilizezi şi în plan local pentru că salariul unui cercetător este de 800 de lei. E trist ca o ţară ca Romania să nu aloce bani, pentru că salata creşte şi sub zăpadă, spanacul şi pătrunjelul la fel, şi sa vezi că le iei din import e trist. Ne lipseşte strategia la nivel naţional pentru că din legumicultură s-ar putea trăi bine şi nu este nevoie de terenuri extraordinar de mari pentru aceasta. Nu avem fixate nişte priorităţi", a adăugat cercetărul Costel Vânătoru, precizând că în prezent, din cauza lipsei banilor de la stat, centrul de la Buzău se autofinanţează din vânzarea seminţelor, a răsadurilor şi a legumelor omologate.

Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Legumicolă de la Buzău funcţionează din anul 1957. Unitatea are cinci laboratoare de agrochimie, fiziologie şi ecologie, de ameliorare şi conservarea biodiversităţii, de mecanizare, de protecţia plantelor şi un laborator de floricultură şi producerea seminţelor.

Munca de aclimatizare a plantelor este structurată pe patru etape: documentarea, procurarea seminţelor, ameliorarea pentru a fi obţinute soiuri cu caracteristici unice şi stabile şi elaborarea tehnologiei de cultură.