REPORTAJ: Petrecerea de 1 Mai a lui Vanghelie, în acest an fără Vanghelie şi fără mici şi bere - FOTO

O maşină goneşte cu scrâşnet la curbe şi opreşte aproape fumegând la intrarea în Parcul Sebastian, din Sectorul 5. Doi oameni ies, alţi doi oameni îi aşteaptă, orbiţi de soarele ce îşi depăşeşte epoca lui de mai şi devine profetul lui iulie: "Ce v-aţi grăbit, mă, aşa? Nici măcar concertul n-a-nceput!".

Este mult spus "concert" - vreo zece formaţii vin şi cântă ceva, cam acelaşi ceva care înroşeşte zilnic undele radio şi pe care mai mult îl auzi decât îl asculţi. Cu câteva excepţii mai răsărite. Iar prezentatorul nu este altul decât Aurelian Temişan, despre care ai fi crezut că a dispărut odată cu anii '90.

În fine: unii mai aşa, alţii mai aşa. Ca oamenii: în general, le place spectacolul, dar, când vine vorba de primar, părerile sunt împărţite.

"Îl votăm - normal că-l votăm! Păi, ştiţi dumneavoastră cum arăta sectorul ăsta înainte să vină Vanghelie? Vai de mamă de om!", spune convins un cuplu între două vârste.

"Nooo mai, s-a lins pe bot! E plin sectorul de câini, de drumuri cu gropi, şi pe el îl doare-n paişpe!", gesticulează vehement un bărbat, cam la vreo 50 de ani.

"Eee... Întâi să termine el de anvelopat blocurile, şi pe urmă mai vedem", spune un alt locuitor al sectorului, cu un aer gânditor.

De când PSD a pus post greu la mici şi la bere, iar Oprescu restricţie de la Parcul Izvor (adică de anul acesta), atmosfera s-a rarefiat. Da, desigur, vin copii şi tineri să asculte muzica celor de pe scenă şi să se zbânţuie, dar spuma unor astfel de petreceri câmpeneşti, "urmaşii vechilor răscoale, vitejii fii de proletari" nu se prea zăresc. Sau, în caz că se iveşte vreunul, mănâncă o sămânţă distrată şi sălcie, oftează melancolic un "Nu mai... Nu mai e ca-nainte", apoi se cam retrage. Asta dacă nu cumva a venit cu nepoţii la cântări.

Şi are dreptate: nu mai sunt parangheliile de altădată, când fumul grătarelor se înălţa cât Casa Poporului, iar galbenul berii făcea Soarele să pălească.

Plăpânda copie de anul acesta reuşeşte să strângă nişte gherete cu floricele de porumb şi cu vată pe băţ, o tiribombă cu o bancă rătăcită printre maşinuţe şi căluţi (original, nu?), şi un trenuleţ, toate contra cost, căci - nu-i aşa? - oamenii civilizaţi nu dau pomeni electorale. Singurele fără bani sunt saltelele pe care sar copiii şi un chioşculeţ sfios cu apă minerală şi sucuri la jumătate de litru.

Concertele, în schimb, dau culoare petrecerii. Totuşi, atmosfera este atât de calmă, încât până şi cele două ambulanţe stau goale şi nemişcate. Doar la final una dintre ele ia o persoană, căreia i se făcuse rău de la căldură. În rest, pace. Un singur băiat cu compresă pe ochi se iveşte prin preajmă, dar nu este îndârjit: e vorba de o răfuială personală care oricum trebuia să aibă loc.

În spatele scenei, dincolo de brâul de poliţişti locali şi de malacii unei firme de pază, presa îl aşteaptă pe Marian Vanghelie, acest Godot al Sectorului 5. Ar fi trebuit să sosească încă de la ora 17.00, însă, pe aşa restrişte, i se taie şi lui cheful. Şi stă presa: o oră, două, trei, patru... iar primarul nu mai vine.

Într-un final, edilul vede pe telefon apelul ratat cu câteva ore în urmă de la un ziarist şi îl sună pe acesta. Scuze peste scuze... Ideea e că nu mai poate veni. Jurnalistul dă strângerea. Cei doi-trei insistenţi care au rezistat răsuflă uşuraţi.

A doua zi, lucrurile reintră în normal: gunoaiele sunt strânse, parcul este măturat, greblat şi stropit... zici că nu s-a întâmplat nimic.

(Material realizat de Valentin Busuioc, valentin.busuioc@mediafax.ro).