REPORTAJ: Şeful statului major al Lupilor Negri: Noi, militarii, suntem şi mici ambasadori ai României

"Noi, militarii, suntem şi mici ambasadori ai României"

Maiorul Irinel Apostolescu este şef de stat major al Batalionului 151 "Lupii Negri" şi spune că încă de pe vremea când era student la Academia Forţelor Terestre "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, în 1993, îşi dorea să fie unul dintre militarii români selectaţi să facă parte dintr-una dintre misiunile desfăşurate de NATO în teatrele de operaţiuni din lume.

"Visul oricărui ofiţer este de a urma o formă de pregătire la cercuri cu tradiţie în învăţământul militar modern, cum de altfel este şi în România", spune convins Irinel Apostolescu.

Maiorul, în vârstă de 38 de ani, este căsătorit şi are doi copii - o fetiţă de 13 ani şi un băiat de un an -, care s-a născut cu câteva luni înainte ca el să plece cu Batalionul 151 "Lupii Negri" în Zabul, Afganistan, de unde s-a întors la începutul lunii martie.

Misiunea din Zabul nu a fost însă prima experienţă a maiorului într-o zonă de conflict.

Astfel, în 2006, pe vremea când era căpitan şi lucra la o unitate de tancuri, Irinel Apostolescu a fost selectat să activeze ca ofiţer de legătură între comandamentul NATO din Kosovo şi misiunea ONU. Era singurul român dintr-un colectiv de zece ofiţeri de legătură.

"A fost extrem de instructiv, pentru că, tânăr fiind, am început să deschid ochii şi să înţeleg ce înseamnă mediul internaţional. Responsabilitatea mea a fost să asigur un flux informaţional între misiunea NATO şi cea ONU, să transmit cereri de informaţii pe care cei din comandamentul Kosovo Force le aveau către misiunea ONU", povesteşte bărbatul.

Dacă în Kosovo a stat doar şase luni, următoarea misiune la care a fost detaşat a fost şi cea mai lungă pe care a avut-o. În august 2008 a fost numit observator ONU în Coasta de Fildeş, unde şi-a petrecut un an din viaţă.

"Zi de zi executam tot felul de patrulări într-o provincie alocată biroului nostru de observatori. Vizitam comunităţile locale, vedeam nevoile lor de sprijin, le înaintam către ONU, care la rândul ei le implementa, iar noi mergeam după o perioadă de timp să vedem dacă acestea au fost conform cererilor", explică maiorul Apostolescu.

Deşi el nu a fost direct implicat, echipa sa negocia de multe ori cu părţile beligerante. Însă în 2008, anul plecării sale, conflictul începea să se aplaneze, vârful acestuia fiind în 2004. Din Coasta de Fildeş, Irinel Apostolescu s-a întors cu mai multe cadouri decât amintiri.

Fata sa, în vârstă de 13 ani, a prins ambele plecări ale tatălui, iar despărţirea nu a devenit mai uşoară cu timpul, crede maiorul.

"Am avut bafta să fiu înţeles de către familie, să am sprijinul lor şi din punctul acesta de vedere chiar m-au sprijinit cât s-a putut de mult. Emoţii au existat, ca de fiecare dată, necunoscutul situaţiei îşi face simţită presiunea, indiferent că te duce în zone numite mai liniştite, cum au fost acestea, Kosovo sau Coasta de Fildeş. Te duci, până la urmă, către necunoscut", spune maiorul.

Din punct de vedere al riscului, misiunea din Afganistan a fost, de departe, cea mai periculoasă la care Irinel Apostolescu a luat parte.

"O zonă extrem de instabilă, iar batalionul de manevră a executat misiuni de contrainsurgenţă într-o arie de resposnabilitate. Am planificat misiuni de patrulare, dar cele mai importante au fost misiunile de mentorizare a forţelor de securitate afgane", spune maiorul.

Acesta povesteşte că batalionul său, în afara patrulării şi asigurării liniştii în zona în care a fost detaşat, a avut sarcina de a antrena forţele afgane, de a-i supraveghea şi de a-i învăţa să se descurce mai bine în fiecare loc unde observa "sincope".

"Orice ieşire din bază însemna a-ţi pune viaţa în pericol, indiferent cât de simplă ar fi fost misiunea, cât de uşoară sau cât de, aparent, lipsită de pericole. Ieşind din siguranţa oferită de bază îţi rişti viaţa şi eşti automat expus pericolelor. Ar fi cea mai mare greşeală să îi considerăm pe insurgenţi naivi sau slab pregătiţi. Din contră, sunt extrem de motivaţi şi determinaţi să facă rău atât forţelor de securitate afgane cât şi celor aliate", spune maiorul.

Se consideră norocos că atât el, cât şi colegii săi s-au întors teferi din misiunea din Afganistan, care a durat şapte luni.

Despre NATO, el crede că reprezintă "o forţă care aduce liniştea şi siguranţa într-o regiune".

"Se simte că este o forţă foarte puternică, afirm asta cu toată tăria. Acolo unde păşeşte NATO vine şi prosperitatea. Bineînţeles, din păcate, cu sacrificii, dar trebuie să existe şi voinţa naţiunii gazdă. Dacă ei îşi doresc cu adevărat ca în ţara lor să fie pace, atunci NATO este pârghia prin care această pace poate fi adusă şi implementată", susţine Irinel Apostolescu.

Însă dincolo de toate, pentru maior, cel mai important lucru din operaţiunile desfăşurate în colaborare cu Alianţa Nord-Atlantică este faptul că i s-a dat posibilitatea să îşi reprezinte ţara: "Pentru că, ştiţi şi dumnevoastră, noi, militarii, suntem şi mici ambasadori ai României".

"Mica familie a jderilor" în Kandahar

Căpitanul Cristian Magdici de la Batalionul 634 Infanterie Petrodava, în vârstă de 30 de ani, s-a întors anul trecut din prima sa misiune în Afganistan şi spune că ar participa "cu cea mai mare plăcere" la o nouă misiune.

Cristian Magdici a îmbrăţişat de mic cariera militară. În 1998 a absolvit Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, iar în 2003 a finalizat cursurile Academiei Forţelor Terestre de la Sibiu şi a dat concurs după concurs până când a ajuns la gradul de căpitan.

Când a fost detaşat anul trecut în provincia Kandahar din Afganistan, cu o companie a Jderilor din Piatra Neamţ, Magdici a lăsat acasă doi băieţi şi pe soţia sa, dar aceştia n-au dus lipsă de nimic, crede bărbatul.

"Le-a fost greu băieţilor, le-a fost foarte greu cât am fost plecat, dar colectivul batalionului i-a sprijinit tot timpul, aşa se face, ei sprijină familiile, le rezvolă problemele în timpul plecării sau absenţelor noastre", spune căpitanul.

El afirmă că în Kandahar s-a simţit cu adevărat în poarta "de intrare în teatrul de operaţiuni afgan", acolo existând o bază aeriană şi cea mai mare bază militară din Afganistan.

"Teatrul de operaţii sau de misiuni a fost primul tur la care am participat. A reprezentat o provocare, o experienţă unică pe care o dată sau de două ori în viaţă o trăieşti. Cel puţin aşa am simţit eu, fiind prima la care am participat. Cele mai importante provocări au fost legate de modul în care am gestionat acţiunile insurgenţilor şi clima aspră din Afganistan. Dar vă daţi seama că a trebuit să ne obişnuim şi cu cultura de acolo, una total diferită ca tradiţii. E, practic, o lume diferită", spune Cristian Magdici.

Compania din care a făcut parte Cristian Magdici a fost însărcinată cu misiunea de protejare a bazei, vieţile a 28.000 de oameni stând în mâinile lor. Au primit această sarcină chiar dacă era prima misiune a unei subdiviziuni din Batalionul 634 Infanterie Petrodava cu forţele nord-atlantice.

"A fost o onoare pentru noi şi o mare responsabilitate. Să asiguri protecţia unui număr atât de mare de oameni, vă daţi seama ce înseamnă. A trebuit să ne facem datoria şi am fost lăudaţi, şi nu au fost laude în gol, ci pentru că am reuşit să asigurăm securitatea şi să ne ducem la capăt misiunile", povesteşte căpitanul.

Fiind o unitate mai mică, militarii au reuşit să colaboreze mult mai eficient în Kandahar decât ar fi făcut-o batalionul întreg. Râzând, căpitanul povesteşte că toate momentele, şi cele uşoare, şi cele grele, le-au trecut împreună, spunându-şi "mica familie a jderilor".

"Ne plăcea să ne spunem aşa şi am fost uniţi în toate momentele grele. Şi am reuşit să o facem fără să pierdem pe nimeni, pentru că cel mai important pentru un comandant este ca el să se întoarcă cu toţi oamenii sănătoşi acasă. Abia atunci poţi spune «misiune îndeplinită»", afirmă cu o voce puternică Cristian Magdici, insistând asupra faptului că cea mai importantă responsabilitate pe care o are un militar aflat într-o astfel de misiune este cea patriotică.

Odată cu aderarea României la NATO, Cristian Magdici şi-a dat seama că trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru ca, în momentul în care va fi pus faţă în faţă cu militari din marile puteri ale lumii, să nu fie cu nimic mai prejos. De aceea, crede el, apreciază să lucreze cu militari bine pregătiţi.

"Faptul că am reuşit să lucrez în colaborare cu structurile NATO m-a ajutat să mă dezvolt profesional, să am acces la tehnologie de ultimă generaţie şi atunci am început să văd altfel lucruri, în ansamblu. Înveţi să priveşti ca un luptător, în armata modernă poţi vedea că ai multe mijloace prin care poţi termina misiuni cu succes", spune acesta.

Căpitanul Cristian Magdici susţine că ar accepta oricând să plece din nou pentru a reprezenta România, pentru cariera sa şi pentru "a lucra cu oameni care au alte valori" decât el, iar acest ultim lucru dă culoare forţelor multor armate care colaborează.