REPORTAJ: Un pensionar de 71 de ani pedalează prin ţară şi prin lume. A făcut 41 de călătorii cu bicicleta prin România - FOTO

Sfătos şi modest, nea Ciupercă, aşa cum mai este numit de prieteni, îşi ţine cu grijă ”contabilitatea“ drumurilor străbătute cu bicicleta şi se poate lăuda cu performanţe greu de egalat.

Astfel, în 51 de ani de când pedalează prin ţară şi prin lume a străbătut aproape 460.000 de kilometri - cam 9.000 de kilometri pe an -, a mers de cinci ori pe Transfăgărăşan, între anii 1984 şi 2004, a călătorit de trei ori prin Europa, trecând prin 13 ţări, iar la respectabila vârstă de 70 de ani a făcut turul României (2.140 de kilometri) în 15 zile.

Pensionarul nu se desparte de bicicleta sa nici noaptea. O ţine lângă el, în apartament, ”nu pe scara blocului sau prin vreo şură”.

Gheorghe Ciupercă povesteşte că visul pe două roţi s-a născut pe când avea doar 13 ani. Pe atunci îşi dorea o trotinetă, un vis prea scump ţinând cont că mai avea patru fraţi şi trei surori, el fiind cel mai mic dintre ei.

”La 13 ani îmi doream mult de tot o trotinetă. Şi mi-am făcut socoteala: dacă mă duc cu colinda, cu Steaua şi cu uratul, poate voi reuşi să pun de-o trotinetă. Tot în timpul ăsta am tăiat şi o căruţă de lemne pentru o bătrână oarbă, că am zis că îmi dă şi ea un bănuţ. Dar tot n-am reuşit să strâng banii. Şi atunci, un vecin cu cinci ani mai mare ca mine mi-a făcut o trotinetă de lemn pe care am avut-o până la 17 ani, când m-am angajat la strung şi din prima leafă am reuşit să-mi cumpăr o bicicletă «Carpaţi», cum era atunci“, afirmă pensionarul.

Nu a avut toţi banii pentru bicicletă, 990 de lei, dar s-a împrumutat şi a returnat datoria ”la prima chenzină“. Încă mai păstrează factura, dar nu şi bicicleta. Asta pentru că, într-o zi de noiembire a anului 1963, i-a fost furată din faţa unei plăcintării.

”În 12 decembrie 1963 am plecat cătană şi m-am întors acasă după doi ani“, mai spune pensionarul. Imediat, şi-a cumpărat a doua bicicletă, una nemţească, ”Diamant“, pe care a dat 1.550 de lei. Şi acea factură a păstrat-o cu sfinţenie.

Din nefericire, şi a doua bicicletă i-a fost furată. Cu a treia, pe care a cumpărat-o în acelaşi an, a avut noroc.

”E italienească, dar cu piese franţuzeşti, adică bicicletă de şosă. Nu i-am dat un nume, aşa cum a făcut nea Hogaş (Calistrat Hogaş - n.r.) cu căluţul lui Pisicuţa. Dar e prietena mea de drum“, declară nea Ciupercă.

La 23 de ani a făcut primul traseu prin ţară cu bicicleta, pornind din Ploieşti spre Târgovişte - Piteşti - Vâlcea - Sibiu - Făgăraş - Braşov şi înapoi la Piatra Neamţ.

Un an mai târziu a făcut şi prima călătorie de la Piatra Neamţ la mare. Iubeşte drumurile lungi, dar şi marea, unde ajunge, tot pe bicicletă, aproape în fiecare an şi se cazează mereu la acelaşi hotel.

Tot de la mare s-a întors şi la începutul lunii august, iar după un scurt popas la Braşov, a pedalat către Sighişoara, apoi pe traseul Sovata - Gheorghieni - Topliţa - Bicaz şi Piatra Neamţ. În total, dus-întors, a adăugat încă 1.400 de kilometri la jurnalul lui pe două roţi.

”Nu mi-am făcut un calcul exact, dar în 51 de ani de pedalat se adună ceva kilometri. Cam 9.000 kilometri pe an. Aproape că am fost nedespărţit de bicicletă, doar atunci când dorm. Dar, chiar şi-atunci e tot lângă mine. Nu în scara blocului sau prin vreo şură, ci, acolo, în apartament. Dimineaţa, cum fac ochi, mă sui pe bicicletă şi o iau la drum...“, spune pensionarul.

A bătut şi drumul străinătăţii. În anii 1978, 1980 şi 1992 a făcut un ”turneu“ pe două roţi în Ungaria, Polonia, Chehoslovacia, Germania, Bulgaria şi Moldova.

Apoi, în 2012, când avea 69 de ani, alături de Cezar, amicul său care locuieşte în Anglia şi care avea atunci 50 de ani, a străbătut şi drumurile Europei de Vest. Întâi a zburat cu avionul la Londra, ”cu bicicleta la pachet“, iar de acolo, a călătorit prin Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, Austria, Ungaria şi înapoi în România. În total, 2.930 de kilometri în 25 de zile.

În lunga lui călătorie pe două roţi, prin soare, vânt şi ploi, nea Ciupercă nu a avut niciodată vreun accident.

”Cel mai greu e să lupţi cu natura, nu oricine are puterea asta... Dar când te uiţi în spate şi vezi de unde ai pornit, îţi creşte inima... ”, mai spune pensionarul.

Gheorghe Ciupercă spune că poartă mereu cu el un fel de jurnal al oamenilor buni pe care-i întâlneşte în drumeţiile lui: ”Când dau de-un om cu suflet, nu pot să-l uit”.

”Zilele trecute, la Mărăşeşti, şeful de unitate de la un restaurant m-a invitat la masă, dar i-am spus că nu, că am merinde la paporniţă. Şi atunci mi-a dat 100 de lei să-i am de drum“, mărturiseşte pensionarul.

Îşi mai aduce aminte şi că acum 36 de ani, în '78, pe când era prin Cehoslovacia, şi-a instalat cortul lângă o casă, ”ca să fie mai în siguranţă” peste noapte, iar o femeie i-a adus apă şi plăcinte calde.

”Era acolo un câine mare care lătra şi tot lătra... Atunci a ieşit o gospodină şi a venit la gard. I-am spus mai mult prin seme că mi-e sete şi dacă poate să-mi aducă nişte apă. Mi-a adus o carafă cu vreo trei litri de apă. Şi mi-a dat şi două plăcinte calde. Au trecut atâţia ani de-atunci, dar asta nu pot să uit“, mai povesteşte nea Ciupercă.

Acum, la 71 de ani, îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a rămas sănătos tun. În viaţa lui a stat o singură dată în spital, când şi-a rupt o mână după ce a căzut de pe casă.

De când a ieşit la pensie, în 1997, după 32 de ani de muncă la strung, la Întreprinderea Mecanică ”Ceahlăul“ Piatra Neamţ, are timp destul să străbată drumurile în lung şi-n lat.

Speră că va putea porni iar în lumea largă, la anul, dacă va găsi ”un partener de drum” şi ”doi bani“ de buzunar.