Restricţia pentru nerezidenţi de a intra în coffee-shopurile olandeze, conformă cu dreptul UE

Această restricţie este justificată prin obiectivul de combatere a turismului drogurilor şi a tulburărilor pe care acesta le cauzează, obiectiv care are legătură atât cu menţinerea ordinii publice, cât şi cu protecţia sănătăţii cetăţenilor, la nivelul statelor membre dar şi la nivelul Uniunii, se arată într-un comunicat de joi al Curţii.

Deţinerea, comercializarea, cultivarea, transportul, fabricarea, importul şi exportul de stupefiante, inclusiv canabisul şi derivatele sale, sunt interzise în Ţările de Jos, conform Legii din 1976 privind stupefiantele. Acest stat aplică însă o politica de toleranţă în privinţa canabisului, concretizată prin înfiinţarea de coffee-shopuri în care, în principal, se vinde şi se consumă acest drog.

Autorităţile locale pot autoriza astfel de localuri dacă sunt respectate anumite criterii. În mai multe coffee-shopuri se comercializează de asemenea băuturi nealcoolice şi alimente.

În 20 decembrie 2005, Consiliul local al oraşului Maastricht a interzis administratorilor de coffee-shopuri să admită în localurile lor persoane care nu au reşedinţa în Ţările de Jos. Măsura a fost luată în scopul reducerii turismului drogurilor sau chiar a împiedicării acestuia.

În baza acestei decizii, primarul localităţii Maastricht a dispus, în septemrbie 2006, închiderea temporară a unui coffee-shop denumit "Easy Going" în care fuseseră admise persoane care nu aveau reşedinţa în Ţările de Jos.

Proprietarul localului a contestat ordinul pe motiv că ar genera inegalitate de tratament între cetăţenii UE, care, astfel, nu pot să mai cumpere băuturi nealcoolice şi alimente din coffee-shopuri.

Curtea aminteşte că nocivitatea stupefiantelor, inclusiv a celor pe bază de cânepă, cum este canabisul, este recunoscută la nivel global, iar comercializarea acestora este interzisă în toate statele membre, făcând excepţie comerţul strict controlat pentru o utilizare în scopuri medicale şi ştiinţifice. Această situaţie juridică respectă atât diferite instrumente internaţionale, printre care mai multe convenţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, la care statele membre au cooperat sau au aderat, cât şi dreptul Uniunii.

Întrucât este interzisă introducerea stupefiantelor în circuitul economic şi comercial al Uniunii, un administrator al unui coffee-shop nu poate invoca libertăţile de circulaţie sau principiul nediscriminării în ceea ce priveşte activitatea care constă în comercializarea canabisului, spune Curtea.

"În opinia Curţii, comercializarea de băuturi nealcoolice şi de alimente în coffee-shopuri reprezintă o activitate de tip restaurant. Astfel, reglementarea în cauză trebuie examinată în raport cu libera prestare a serviciilor. Curtea constată existenţa unei restricţii privind exercitarea acestei libertăţi în măsura în care administratorii coffee-shopurilor nu au dreptul de a vinde produse legale persoanelor care au reşedinţa în alte state membre, iar aceste persoane nu pot beneficia de asemenea servicii. Această restricţie este justificată însă prin obiectivul de combatere a turismului drogurilor şi a tulburărilor pe care acesta le cauzează", se arată în hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Potrivit acesteia, această reglementare urmăreşte să pună capăt tulburărilor cauzate de numărul mare de turişti care doresc să cumpere sau să consume canabis în coffee-shopurile situate în localitatea Maastricht.

Curtea subliniază că o interdicţie de a admite nerezidenţii în coffee-shopuri constituie o măsură de natură să limiteze în mod substanţial turismul drogurilor şi, prin urmare, să reducă problemele create de acesta.

În ceea ce priveşte posibilitatea de a adopta măsuri mai puţin restrictive pentru libera prestare a serviciilor, Curtea constată că, potrivit informaţiilor furnizate de primarul localităţii Maastricht, precum şi de guvernul olandez, alte măsuri puse în aplicare pentru a combate turismul drogurilor şi tulburările pe care acesta le cauzează s-au dovedit insuficiente şi ineficace în raport cu obiectivul urmărit.

În ceea ce priveşte posibilitatea de a acorda nerezidenţilor accesul în coffee-shopuri fără ca, în acelaşi timp, să se permită să li se vândă canabis, Curtea observă că nu este uşor să se controleze în mod riguros faptul că acest produs nu este nici servit nerezidenţilor, nici consumat de aceştia. În plus, ar exista temerea că o asemenea abordare încurajează comerţul ilicit sau revânzarea de canabis nerezidenţilor de către rezidenţi în interiorul coffee-shopurilor.

Pe de altă parte, Curtea arată că reglementarea în cauză nu se opune în niciun mod posibilităţii ca o persoană care nu are reşedinţa în Ţările de Jos să intre, în localitatea Maastricht, în alte localuri de tip restaurant pentru a consuma băuturi nealcoolice şi alimente. Potrivit guvernului olandez, numărul de asemenea localuri depăşeşte 500.