RETROSPECTIVĂ 2018. Anul desecretizării protocoalelor secrete. Scandaluri şi efecte

Ulterior însă, s-a aflat că şi CSM încheiase un astfel de protocol cu Serviciul Român de Informaţii. Este vorba de documentul încheiat în anul 2012 de Alina Ghica, preşedintele Consiliului de la acel moment şi de George Maior. Scopul protocolului era asigurarea independenţei şi înfăptuirii justiţiei, precum şi contracararea vulerabilităţilor care pot afecta ordinea de drept.

Iar reacţiile nu au întârziat să apară, în condiţiile în care, spuneau asociaţiile de magistraţi, Consiliul este cel care trebuie să vegheze ca justiţia să fie înfăptuită în instanţe într-o manieră care să respecte prevederile legale, nefiind loc pentru „înţelegeri pe lângă lege” cu Serviciul Român de Informaţii. Dana Gîrbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), a condamnat public protocolul şi Consiliul Superior al Magistraturii, susţinând că vechiul CSM a predat justiţia SRI-ului şi şi-a compromis rolul constituţional. Magistratul a acuzat că membrii CSM au dat drept Serviciului Român de Informaţii "să se poată implica inclusiv în procedurile de numire a judecătorilor la ÎCCJ sau în funcţiile de la vârful sistemului judiciar".

Fostul preşedinte al CSM, Alina Ghica, a spus însă că demersul a fost unul necesar, în contextul cadrului legal de la acea vreme, subliind că niciodată Consiliul nu a furnizat informaţii către SRI. „În 2012, nu toţi magistraţii puteau avea acces la informaţiile clasificate, pentru că era necesară obţinerea unui certificat ORNISS. Potrivit Legii 182/2002 - un lucru extrem de important - Serviciul Român de Informaţii era - şi este în continuare - autoritatea desemnată de Securitate pentru protecţia inclusiv fizică a informaţiilor clasificate. Lecturând protocolul, o să vedeţi că acesta a vizat în principal această chestiune, respectiv protecţia fizică a informaţiilor clasificate”, a declarat pentru MEDIAFAX, Alina Ghica, fostul preşedinte al CSM, la scurt timp după ce a fost desecretizat protocolul.

Şi protocoalele secrete au continuat să apară. Serviciul Român de Informaţii a declasificat, în luna iunie, un alt protocol, cel încheiat de data aceasta cu Parchetul General şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Documentul cuprindea cadrul legal pentru gestionarea informaţiilor din procedurile de emitere a mandatelor de securitate naţională. Protocolul avea şase pagini şi era semnat de directorul SRI de la acea vreme, George Maior, de Laura Codruţa Kovesi în calitate de procuror general la acel moment şi de fostul preşedinte al instanţei supreme, Nicolae Popa. Cel din urmă a declarat în public că semnătura de pe document este a sa, însă nu îşi aminteşte să fi semnat un astfel de document. La acel moment, actualul preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), Cristina Tarcea, a luat decizia să sesizeze Parchetul General, pentru a fi lămurite lucrurile. Procurorii nu au anunţat cum s-a finalizat această cercetare, dacă ea a fost finalizată.

În luna octombrie, şi Inspecţia Judiciară a anunţat că încheiase un protocol cu Serviciul Român de Informaţii şi l-a publicat. Protocolul încheiat în 2016 prevedea modalitatea de cooperare dintre instituţii şi modul în care Inspecţia se obligă să raporteze Serviciului cum a folosit datele primite, instituţia ocupându-se cu cercetarea posibilelor abateri disciplinare săvârşite de procurori şi judecători. Semnatarii protocolului erau Lucian Netejoru, inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare şi fostul prim- adjunct al directorului SRI, Florian Coldea, în anul februarie 2016. Iar avizele de legalitate din partea celor două instituţii erau date de fostul inspector şef adjunct Gheorghe Stan şi fostul şef al Direcţiei juridice din SRI, Dumitru Dumbravă. Protocolul arăta modalitatea de colaborare dintre instituţii şi cum Inspecţia Judiciară trebuie să anunţe ce a făcut cu informaţiile primite.

Documentul a fost criticat din nou extrem de dur de asociaţiile de magistraţi, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România acuzând că, prin protocolul cu Serviciul Român de Informaţii, Inspecţia Judiciară "permitea acestuia verificarea judecătorilor şi procurorilor care ar fi putut săvârşi abateri disciplinare". Dana Gîrbovan mai avertiza că activitatea de "prevenire" a abaterilor disciplinare nu putea însemna altceva decât că SRI supraveghează "preventiv" judecătorii şi procurorii, îi monitorizează pentru a se asigura că aceştia nu uită că sunt "în slujba statului" şi că "servesc statul român. Şi reprezentanţii societăţii civile în CSM s-au arătat profund indignaţi de prevederile protocolului încheiat între SRI şi Inspecţia judiciară, precizând că există suspiciuni privind supravegherea magistraţilor de către serviciile de informaţii şi după desfiinţarea SIPA (Serviciul Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie -n.r.)

Inspecţia Judiciară a anunţat însă că nu a solicitat şi nu a transmis SRI-ului date şi informaţii în baza acestuia şi că în acea perioadă nu a fost vreo cercetare disciplinară urmare a datelor Serviciului.

Ultimul protocol care a generat chiar declanşarea de către ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a procedurii de revocare din funcţie a procurorului general Augustin Lazăr este protocolul din 2016, o continuare al celui 2009. Protocolul încheiat în 2016 între Parchetul General şi Serviciul Român de Informaţii a ajuns în luna august la opinia publică. O variantă nesecretă care a fost publicată pe site-ul Ministerului Public şi una secretă, ce a apărut câteva ore mai târziu, pe Facebook-ul lui Darius Vâlcov. Ambele au fost semnate în aceeaşi zi, chiar înainte de alegerile din 2016. În timp ce protocolul public era unul strict tehnic, realizat în baza legii, cel secret era o continuare a protocolului din 2009.

Augustin Lazăr, procurorul şef al României a ieşit public să anunţe că protocolul cu numărul 09472 (cel secret), pe care l-a semnat în data de 8 decembrie 2016 este unul perfect legal şi a fost necesar pentru sesizarea parchetului cu privire la infracţiunile constatate de SRI şi comunicarea de informaţii în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind securitatea naţională, ale Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea S.R.I. şi ale Codului de procedură penală.

Însă efectele acestui protocol nu au întârziat să apară. Consecinţa cea mai importantă este procedura de revocare a procurorului general declanşată de Tudorel Toader. „Declanşez procedura legală pentru evaluarea activităţii manageriale desfăşurată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie! (...) În urmă cu câteva luni apreciam disponibilitatea procurorului general al PÎCCJ pentru desecretizarea Protocolului din 2009. Zilele acestea aflăm că în realitate a fost "desecretizat" un protocol "abrogat" încă din 2016", anunţa Tudorel Toader, pe Facebook.

Chiar dacă Secţia pentru procurori a avizat negativ propunerea de revocare, ministrul Justiţiei a mers mai departe cu demersul şi a transmis solicitarea de revocare preşedintelui Klaus Iohannis. Însă lucrurile s-au complicat. În prezent, instanţa are pe rol dosarul prin care Augustin Lazăr a cerut suspendarea revocării, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să decidă cine are competenţa de a-l judeca: Alba Iulia sau Bucureşti.

Tot în contextul protocoalelor, Tudorel Toader a anunţat în luna august că vrea să propună o ordonanţă de urgenţă pentru revizuirea sentinţelor date pe protocoale sau interceptări ilegale. Anunţul său a stârnit rumoare în mediul juridic, cei mai mulţi profesionişti ai dreptului fiind de părere că intenţia lui Tudorel Toader este sortită eşecului. Anunţul ministrului Justişţiei nu s-a concretizat însă de atunci.

Decizii în privinţa protocoalelor ar trebui să se ia şi la foruri mai înalte, dar sunt amânate. Curtea Constituţională a amânat sesizările preşedintelui Klaus Iohannis, Opoziţiei şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind neconstituţionalitatea unor aspecte din Legea privind declasificarea unor documente, respectiv declasificarea hotărârii CSAT care a stat la baza protocoalelor cu Serviciul Român de Informaţii.

Proiectul de lege privind declasificarea unor documente, adoptat de Parlament, prevede posibilitatea persoanelor care se consideră vătămate de efectele produse de documentele încheiate în baza Hotărârii CSAT 17/2005 să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit.