RETROSPECTIVĂ | La 4 ani de la tragedia din Colectiv numărul paturilor pentru arşi s-a dublat, dar rămâne insuficient

La patru ani de la momentul care a schimbat o ţară, multe lucruri par că îşi caută încă direcţia, iar asta în ciuda faptului că autorităţile susţin că tragedia de la Colectiv a fost pentru toată lumea „o lecţie”.

Anul 2019 a demonstrat, încă o dată, că sistemul medical din România are în continuare foarte multe probleme, una dintre ele fiind numărul mic al paturilor pentru marii arşi existente la nivelul întregii ţări. Deşi comparativ cu numărul acestora de la momentul Colectiv vorbim de o dublare a paturilor în 2019, cifra rămâne în continuare una insuficientă în cazul unei tragedii similare.

Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, dr. Raed Arafat preciza în luna octombrie a acestui an, că deşi multe lecţii s-au învăţat după Colectiv, „pe partea de capacitate, de preluare de arşi, tot rămânem cu capacitate limitată” şi, potrivit acestuia, multe ţări se confruntă cu aceeaşi problemă.

Cu puţin timp înainte de a se împlini patru ani de la tragedia care a luat zeci de vieţi în „Clubul Morţii”, Centrele pentru Arşi au fost inaugurate la Iaşi şi Timişoara.

Ministrul Sănătăţii de la acel moment, Sorina Pintea, spunea că în 2019, în România, vorbim de un total 23 paturi de mari arşi adulţi şi 10 paturi la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Capitală, pentru copii.

Astfel, în 2019, România însumează un număr de 23 paturi pentru mari arşi şi sunt funcţionale în unităţile sanitare din ţară, după cum urmează: 11 paturi la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca şi Spitalul Clinic de Urgenţă Chirurgie Plastică Reparatorie şi Arşi Bucureşti, 5 paturi în secţia clinică din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Judeţean Sf. Spiridon Iaşi, 5 paturi în secţia clinică din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Pius Brânzeu Timişoara şi 2 paturi în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov.

La acestea se adaugă şi un număr de 10 paturi pentru copii, aflate în Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Grigore Alexandrescu Bucureşti.

Centrul de arşi de la Iaşi funcţionează în cadrul clinicii de Chirurgie Plastică a Spitalului „Sf. Spiridon” şi beneficiază de cinci paturi de terapie intensivă pentru marii arşi şi zece paturi pentru cei care suferă arsuri mai mici.

Centrul de arşi de la Timişoara poate trata astăzi un total de cinci pacienţi. Proiectul unui Centru de Mari Arşi la Timşoara a fost iniţiat încă din 2010, cu mult înainte de tragedia de la Colectiv, iar timp de trei ani de zile, începând cu anul 2016, la spitalul din Timişoara s-au desfăşurat proceduri de achiziţie de echipamente.

Managerul de la acea vreme al Spitalului Judeţean Timişoara, Marius Craina, a a precizat faptul că înfiinţarea acestor centre „era obligatorie pentru România”, întrucât este „inadmisibil” ca toţi pacienţii să fie trimişi în străinătate pentru tratament.

Concluzia medicului din vestul ţării este însă, cruntă, în ciuda faptului că, potrivit autorităţilor, România şi-a învăţat lecţia: „Mai pregătiţi, 100% da, dar sub nicio formă apţi de a asigura un asemenea număr de cazuri pentru a fi tratate în România. Nicio ţară din lume nu deţine o astfel de capacitate, atunci (la Colectiv, n.r) au fost peste 60 de persoane în condiţii dramatice, de o gravitate extremă. Nicio ţară din lume nu dispune de un număr de 60 de locuri”, a ecplicat Marius Craina.

Şi managerul Spitalului de Arşi din Capitală Simona Carmen Hîrţea împărtăşeşte ideea conform căreia nicio ţară din Europa nu ar fi putut gestiona numărul mare de victime de la Colectiv.

„Nicio ţară din Europa nu are capacitatea de a gestiona un număr atât de mare de victime cum a fost tragedia de la Colectiv şi trebuie să recunoaştem acest lucru. E o situaţie extrem de greu de gestionat, care nu ne dorim să se mai întâmple. Spitalul dispune de cinci paturi în ATI arşi şi 28 de paturi în secţia de arsuri, având personal calificat, se poate deservi tratamentul pacienţilor la această capacitate”, a precizat Hîrţea.

Însă la Bucureşti tratamentul pacientului cu arsuri mari e aliniat în acest moment la standardele şi protocoalele internaţionale, menţionând că în practica curentă se folosesc aceleaşi protocoale de tratament pentru marii arşi ca şi în centrele de mari arşi din Europa, spunea Hîrţea.

Întrebată ce ar trebui schimbat atunci când vorbim de tratamentul marelui ars, aceasta a invocat absenţa unei bănci de piele în România, motivând că „oricâte tehnici de tratament am avea la dispoziţie pentru marii arşi, acestea nu suplinesc nevoia băncii de piele”.

La rândul său, şeful Secţiei de chirurgie plastică şi reconstructivă de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Braşov, medicul Dan Grigorescu a fost cel care, cu ajutorul unor sponsorizări, inaugura la 1 februarie 2019 două paturi pentru arşii grav.

„La Braşov, din 1 februarie 2019 încoace, funcţionează două unit-uri (saloane cu câte un pat) dotate pentru tratamentul pacienţilor cu arsuri grave- în mod esenţial diferiţi de marii arşi, care, din punctul meu de vedere, trebuie trataţi obligatoriu doar în centrele de arşi. Ele fac parte integrantă dintr-o componentă structurală a secţiei clinice chirurgie plastică, denumită Unitate Funcţională de Arşi, care e o entitate intermediară ca şi competenţă terapeutică, situată între Centrele de Arşi şi compartimentele de arşi (acestea din urmă trebuind să existe în mai toate spitalele judeţene obişnuite şi în care ar putea fi tratate arsurile mai simple şi mai puţin extinse în suprafaţă)”, a spus medicul.

În situaţia în care în urmă cu câteva luni de zile directorul Spitalului Clinic Judeţean din Cluj spunea că nu organizează paturi de arşi pentru că „nu sunt condiţiile necesare”, şi după ce la Spitalul Clinic Judeţean din Târgu-Mureş a fost desfiinţată toată structura de arşi, Grigorescu spune că înfiinţarea unui centru pentru arşi la Braşov trebuie avută în vedere.

„În contextul realităţilor din ultimele 9 luni, caracterizate de o mare lipsă de resurse la nivel naţional pentru tratarea marilor arşi (adică datorită lipsei de locuri în cele două centre pentru adulţi din Bucureşti), am fost nevoiţi să preluăm în UFA de la Braşov (la solicitarea COSU) şi unele cazuri care s-ar fi calificat pentru internarea în Centrele de Arşi”, informa medicul.

Până acum, la Braşov au ajuns pacienţi şi din zona Moldovei, din sudul ţării, din vestul şi chiar centrul ţării. Aici, a crescut foarte mult „adresabilitatea şi scade foarte mult posibilitatea de a primi aceşti bolnavi”. O soluţie viabilă pentru remedierea problemei ar fi, potrivit medicului, includerea în structura spitalelor regionale a centrelor de arşi.

Grigorescu a mai precizat că în condiţiile în care structurile de arşi existente în ţară au ajuns să fie, pe de o parte desfiinţate, iar pe de alta, micşorate, „o să ajungem să-i tratăm pe pacienţii cu arsuri grave din nou în străinătate. O luăm, cum s-ar zice, din nou, de la capăt, ca înainte de Colectiv. Mai mult, vom ajunge ca în loc să investim în dezvoltarea unui sistem naţional de tratament al arşilor, vom cheltui aceşti bani (poate chiar mai mulţi!) pentru alimentarea conturilor spitalelor din străinătate”.