REVOCARE Kovesi | Doi judecători CCR, opinie concurentă: Conflictul, generat de disfuncţiile dintre CSM şi Tudorel Toader

„Principiul colaborării loiale între CSM – secţia de procurori şi ministrul justiţiei trebuie să se reflecte în adoptarea împreună a unor criterii clare de evaluare a activităţii procurorului, pe care se fundamentează cererea de revocare, evitând arbitrariul. Ca urmare, esenţa conflictului juridic de natură constituţională şi-a avut originea în aceste aspecte şi a premers conduitei funcţionale a Preşedintelui României, determinând ulterior opţiunea acestuia. Practic, conflictul a fost generat de disfuncţiile preexistente în cadrul raporturilor dintre CSM – secţia de procurori şi ministrul justiţiei”, spun cei doi judecători CCR.

„Divergenţa între CSM – secţia de procurori şi ministrul justiţiei a condus, în acest caz, la transmiterea către Preşedinte a premiselor unui conflict care urma să fie soluţionat de către acesta, prin verificarea respectării regularităţii condiţiilor legale ale propunerii de revocare şi, în consecinţă, prin emiterea unui act juridic. Autoritatea ministrului justiţiei cu privire la desfăşurarea activităţii procurorilor trebuie înţeleasă în sensul că implică anumite responsabilităţi constituţionale ale acestuia, în temeiul prevederilor art.132 alin.(1) din Constituţie. În acest sens este şi Decizia CCR nr.375/20051, care a consfinţit modificările operate în anul 2005 la Legea nr.303/2004, în sensul reintroducerii atribuţiilor ministrului justiţiei de a formula propunerile de numire, respectiv revocare din funcţie a procurorilor, arătând că ele sunt constituţionale, şi subliniind că „nu există niciun text constituţional care să reglementeze numirea în funcţiile de conducere din parchete, ceea ce înseamnă că aceasta se face în condiţiile reglementate de lege” (implicit, şi revocarea, n.n.)”, se mai arată în document.

În sursa citată se mai precizează că CCR a conscrat o responsabilitate a ministrului Justiţiei în ceea ce priveşte eficienţa parchetelor, aspect care presupune o atitudine activă a lui în evaluarea managerială a şefilor parchetelor.

„Pe de altă parte, în sensul celor anterior precizate, Decizia CCR nr.375/2005 reţine fără echivoc în ce constă esenţa independenţei procurorilor: „Ministrul justiţiei nu controlează în niciun caz soluţiile procurorilor, aceştia fiind independenţi”.

În consecinţă, exercitarea atribuţiilor legale în materie, ale ministrului justiţiei şi, respectiv, ale secţiei de procurori a CSM, trebuie să se desfăşoare în condiţiile unui echilibru stabil, pe care îl pretinde principiul colaborării loiale între autorităţile publice – factor esenţial în asigurarea unităţii sistemice etatice, în condiţiile respectării principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art.1, alin.(4) al Constituţiei României. În acest mod, ar urma să fie evitată deplasarea conflictului juridic de natură constituţională, de la nivelul unde a apărut şi unde trebuia soluţionat, la nivelul superior, al decidentului final”, spun judecătorii în opinia concurentă din motivarea CCR.