Revoluţionarii timişoreni consideră ruşinoasă şi revoltătoare decizia de clasare a dosarului

Corina Untilă, rănită în timpul evenimentelor din decembrie 1989 de la Timişoara, acum preşedinte al Asociaţiei "17 Decembrie", spune despre clasarea dosarului Revoluţiei că "e păcat că România nu îşi doreşte să afle adevărul" şi că "este ruşinos" ce s-a întâmplat.

Preşedintele Asociaţiei "17 Decembrie" din Timişoara, Corina Untilă, a declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX, despre clasarea Dosarului Revoluţiei din 1989, că este "ruşinos" ceea ce s-a întâmplat.

"Statul nu mai vrea să ştie adevărul despre Revoluţie? E păcat că România nu îşi doreşte să afle adevărul despre momentul Decembrie '89. Este dezastruos din punct de vedere moral, când mă gândesc la cei care au murit atunci. Este peste măsura mea de a înţelege instituţiile acestui stat care se numeşte România. M-am bucurat zilele trecute cu mineriada, că se judecă, şi nici nu m-am gândit că vor clasa tocmai dosarul Revoluţiei. Este ruşinos. Fiul meu nu va afla adevărul despre ce a fost atunci, în Decembrie '89", a spus ea.

Corina Untilă a fost împuşcată în spate în 17 decembrie 1989. Ea avea atunci 18 ani şi era elevă la Colegiul Naţional Bănăţean. Fusese în stradă şi cu o zi înainte şi atunci a reuşit să scape teafără, după ce a fost fugărită de cei din Armată. Ajunsă la spital, a văzut zeci de răniţi întinşi pe jos, în holul de la Urgenţele Spitalului Judeţean. Ea a fost operată în aceeaşi zi, apoi a fost ţinută în comă indusă şi a stat în spital până în 27 decembrie 1989, când a fost externată la cerere.

Abia după aproximativ un an i-a fost scos glonţul, care a fost împins de corp în omoplatul drept, iar femeia spune că mai are de suferit şi acum.

La rândul său, preşedintele Asociaţiei Forumul Revoluţiei "Libertatea" din Timişoara, Ioan Dolca, consideră că "nu se poate clasa un dosar unde sunt mii de morţi".

"Problema Timişoarei este rezolvată. Ştim cine a tras, nu ştim însă cine a spart geamurile vitrinelor în 16 decembrie '89. La Bucureşti e o problemă gravă, că sunt foarte mulţi morţi după 22 decembrie '89. Nu se ştie cine a tras în 22. Trebuia instanţa, istoricii să vină cu un rezultat concret. Nu se poate clasa un dosar unde sunt mii de morţi. La Timişoara au tras Armata şi câţiva miliţieni. S-au plătit şi s-au făcut despăgubiri pentru răniţi şi pentru urmaşi, dar la Bucureşti lucrurile nu au stat la fel", a spus Ioan Dolca.

Ion Savu, membru al Asociaţiei ALTAR din Timişoara, spune, la rândul său, că, inevitabil, lucrurile vor ieşi la iveală şi că nu ar trebui să fie persoane mai presus de lege.

"Cred că clarificările pentru un moment aşa important pentru poporul român cum este Revoluţia din 1989 ar pretinde să fim mai puţin superficiali. Să mergem la esenţe şi să scoatem adevărul, pentru că numai adevărul ne poate face să fim independenţi. Lucrurile trebuie să fie clare pentru noi şi pentru istorie. Mântuitorul Iisus a spus că «nimic din ce s-a spus vreodată nu trebuie ascuns». Eu cred că, inevitabil, lucrurile vor ieşi la iveală. Cred că cei care au făcut mizerii vor fi de mult dispăruţi de pe lume. Ar trebui să nu fie persoane mai presus de lege", a spus Savu.

În 20 decembrie 1989, atunci angajat al fabricii de detergenţi din Timişoara, Ion Savu se afla în fruntea unei coloane de muncitori de la mai multe fabrici, care se îndrepta spre centrul oraşului. A ajuns în Piaţa Operei, apoi la Comitetul Judeţean de Partid, şi a fost chemat la negocieri în sala mare a Comitetului Judeţean de Partid, astăzi Sala Revoluţiei, unde Savu l-a recunoscut mai întâi pe Constantin Dăscălescu. După ce a făcut o listă cu revendicări, a ieşit în balcon să vorbească mulţimii, iar apoi a avut curajul să îi spună primului-ministru comunist să scrie după dictare revendicările oamenilor din stradă.

Alături de el, revoluţionarul Petre Petrişor, avocat, a citit din balconul Comitetului Judeţean de partid revendicările revoluţionarilor.

Acum, la aproape 26 de ani de la revoluţie, când dosarul a fost clasat, el consideră că persoanele care au fost la conducere de atunci şi până în prezent au avut interesul să nu se afle adevărul în ceea ce priveşte acele evenimente.

"Îmi lasă un gust amar lucrurile acestea, trebuiau cercetate cu atenţie. Trebuiau făcute într-un timp rezonabil, mai apropiat de evenimentele din acea vreme. Cred că cei care au fost la conducere de atunci şi până acum au avut interesul să nu se afle adevărul din diferite motive. Şi ca să parafrazez o lozincă din acea vreme: «E păcat de sângele vărsat»", a spus Petrişor.

Procurorii militari de la Parchetul instanţei supreme au clasat dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, în care au fost făcute cercetări privind 709 morţi, 2.198 de răniţi, dintre care 1.855 împuşcaţi, şi 924 de reţinuţi, PICCJ precizând că pentru unele fapte există condamnări în alte cauze.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a anunţat vineri, într-un comunicat de presă, că procurorii de la Secţia Parchetelor Militare au finalizat cercetările în dosarul 11/P/2014 privind fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri.

În raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte şi de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale în cauză, prin Ordonanţa din 14 octombrie 2015 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, "nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare".

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunile de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.