Riscul de sărăcie sau excluziune socială urcă în România la 46%, cel mai ridicat din UE

Studiul "România în contextul Agendei UE 2020", realizat de BNS, mai arată că rata de ocupare a populaţiei care are între 20 şi 64 de ani a scăzut la 62,8 la sută anul trecut, faţă de 64,4 la sută în 2007, în condiţiile în care angajamentul României este să ajungă la 70 la sută.

Un alt angajament al României constă în reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială cu 15 la sută, în prezent fiind necesară scoaterea din această zonă a încă 184.200 de români.

În studiul BNS se arată că, potrivit datelor oficiale, numărul persoanelor sărace ar fi scăzut, în realitate, însă, fiind înregistrată o creştere. Iniţiatorii studiului au explicat că aceste diferenţe provin din metodologiile folosite.

Potrivit sursei citate, rata sărăciei relative va creşte substanţial, iar acest lucru se va întâmpla "foarte repede", explicaţia constând în faptul că populaţia României a coborât de la 21.680.974 (în 2002) la 19.042.936 (în 2012), scăderea fiind de 2,6 milioane.

"Rata sărăciei urcă instantaneu de la 17,2 / 21,1 la sută (cât indică cifrele oficiale - n.r.) până la 24 la sută", se arată în studiu.

Documentul mai menţionează că, în UE, cei mai bogaţi 20 la sută câştigă de cinci ori mai mult decât cei mai săraci 20 la sută, în timp ce, în România, cei mai bogaţi 20 la sută câştigă de şapte ori mai mult decât cei mai săraci 20 la sută, iar măsurile de austeritate au lovit mai mult în cei cu venituri mici, decât în cei cu venituri mari.

"În România, 8,89 milioane persoane se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, adică 41-46 la sută din populaţie. 41 la sută - în condiţiile vechii cifre a populaţiei, 46 la sută - în condiţiile populaţiei relevate de recensământul din 2011. Este cel mai ridicat risc din Uniunea Europeană, 46 la sută în România, faţă de 23 la sută în UE", se arată în documentul citat.

Cei mai afectaţi de fenomenul sărăciei şi al excluziunii sociale par a fi copiii, 48,7 la sută dintre ei fiind în această situaţie, comparativ cu 39 la sută pentru populaţia aptă de muncă şi 39,9 la sută pentru populaţia de peste 65 de ani.

"Cu o creştere economică revizuită sub nivelul de trei la sută anual pe termen mediu, cu certitudinea reintrării în recesiune a economiilor partenere de schimb internaţional ale României şi fără politici clare de formare profesională, în concordanţă cu cererile noii economii, este greu de crezut că România va reuşi să inverseze trendul în 2012 şi să recupereze până în 2016 pierderile acumulate în intervalul 2008-2011", consideră iniţiatorii studiului.

Analiza făcută de BNS arată că, an de an, părăsirea timpurie a sistemului educaţional s-a accentuat, urcând dramatic până la 18,4 la sută în 2010, iar anul trecut a coborât uşor, spre 17,5 la sută.

Pe de altă parte, ponderea ridicată a agriculturii în populaţia ocupată face ca România să ocupe un loc codaş în UE prin prisma locului serviciilor în economia naţională.

"Deficitul major în materie de educaţie în cazul României, faţă de media UE, se manifestă în cazul nivelului terţiar, unde ponderea în populaţia ocupată pe total reprezenta în 2010 doar 17 la sută (15 la sută pentru bărbaţi şi 19 la sută pentru femei). Datele empirice evidenţiază, ca regulă generală, faptul că în cazul unor ponderi mari ale agriculturii în populaţia ocupată, care denotă un nivel general slab al dezvoltării economice, productivitatea muncii pe persoană în această ramură reprezintă doar o mică fracţiune din nivelul mediu al productivităţii la nivel naţional şi invers", mai rezultă din studiul citat.

În România, pe fundalul unei ponderi semnificative în PIB a agriculturii, din cauza fluctuaţiilor sezoniere există diferenţe mari (cele mai mari din UE) între nivelurile trimestriale, ajungând în unii ani ca, de exemplu, PIB-ul din trimestrul al patrulea să aibă un nivel dublu faţă de cel din primul trimestrul.

"La fluctuaţiile sezoniere menţionate trebuie precizat că mai contribuie şi ramura construcţiilor, dar la mare distanţă, totuşi, de agricultură. Aceste fluctuaţii au un impact semnificativ pe ansamblul economiei, afectând, pe lângă dinamica PIB-ului, planificarea şi exerciţiul bugetar în cursul unui an, veniturile unui număr mare de persoane, activitatea de export, pe aceea de transport şi ale servicii etc", atrag atenţia specialiştii.

Potrivit acestora, au fost întreprinse o serie de măsuri iniţiale în ceea ce priveşte aspectele specifice politicii de ocupare a forţei de muncă, dar nu există, deocamdată, o abordare globală coerentă sau o integrare susţinută a politicilor în materie de educaţie şi ocupare a forţei de muncă.

"Participarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă este o problemă ce se află în centrul atenţiei în întreaga Europă, amplificarea şomajului în rândul acestora având efecte negative la nivelul individului, al familiei sale şi asupra comunităţii din care fac parte. Tinerii sunt afectaţi de şomaj mai mult decât alte categorii demografice şi au posibilităţi mai reduse de a se integra pe piaţa muncii. Tinerii trebuie să facă faţă unor provocări care sunt generate de sistemele educaţionale şi formare şi de accesul la piaţa forţei de muncă agravate de criza economică globală", se mai arată în studiu.

Potrivit datelor strânse de BNS, în mediul rural există o rezervă importantă de forţă de muncă subutilizată. Astfel, la nivelul anului 2010, din totalul de 9,6 milioane persoane din mediul rural (reprezentând 44,9 la sută din populaţia României), populaţia din grupa de vârstă 15-64 ani reprezenta 64,7 la sută (6,2 milioane persoane), comparativ cu 74,3 la sută (8,8 milioane) în mediul urban.

Comparativ cu ţările din Uniunea Europeană, România se plasează pe ultimele locuri în privinţa utilizării forţei de muncă din sectorul rural.

Studiul "România în contextul Agenda UE 2020" a fost realizat în cadrul proiectului Biroul pentru observarea pieţei muncii şi a calităţii locurilor de muncă, cofinanţat din Fondul Social European.