România, amendată de CEDO pentru indolenţă la infracţiuni motivate de ură împotriva persoanelor LGBT. " Autorităţile au afişat aceeaşi pasivitate în faţa altor cazuri de violenţă şi intimidare"

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a amendat România, cu 14.000 de euro pentru ineficienţa organelor de cercetare penală în investigarea unui atac homofob împotriva a şase tineri români şi străini participanţi la GayFest2006, se arată într-un comunicat de presă ACCEPT, remis marţi agenţiei MEDIAFAX.

Practic, CEDO a hotărât că România a încălcat dreptul tinerilor de a nu fi supuşi la tratamente degradante, cât şi dreptul acestora de a nu fi discriminaţi de autorităţi, indiferent de orientare sexuală şi identitate de gen.

„CEDO consideră că autorităţile române se fac vinovate de o investigaţie ineficientă, întrucât nu au cercetat rolul motivaţiei din spatele agresiunii – ura faţă de persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgender (LGBT). Curtea consideră că organele de cercetare penală trebuie să investigheze riguros infracţiunile motivate de ură şi motivul din spatele agresiunii. În caz contrar, statul devine complicele atacatorilor, acceptând tacit violenţa împotriva persoanelor LGBT”,. Se arată în comunicatul ACCEPT.

„CEDO a sancţionat statul român pentru că a tratat cu nepăsare şi neprofesionalism un caz de violenţă îndreptat împotriva unor tineri pentru că au participat la marşul gay din 2006. Din păcate, în cei zece ani de la violenţele de la metrou din iunie 2006, autorităţile au continuat să afişeze aceeaşi pasivitate complice în faţa altor cazuri de violenţă şi intimidare săvârşită din homofobie. Până când să achite contribuabilul român nota de plată pentru nişte funcţionari care refuză să îşi facă treaba?,” a declarant Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului şi reprezentanta Asociaţiai ACCEPT şi Coaliţiei anti-discriminare.

La cea de-a doua ediţia a Marşului Diversităţii din cadrul GayFest (actualul Bucharest PRIDE), care a avut loc pe 4 iunie 2006, şase tineri care părăseau evenimentul au fost urmăriţi de un grup organizat de agresori până la staţia de metrou Izvor, unde s-au urcat în acelaşi tren. Tinerii nu au observat că sunt urmăriţi şi nu purtau însemne vizibile ale comunităţii LGBT. Imediat după ce metroul a părăsit staţia, un grup de şase bărbaţi i-a atacat pe tineri.

„Noi stăteam într-un colţ al vagonului, aproape de uşă, în picioare. Metroul abia plecase din staţie. Dintr-o dată, mai mulţi bărbaţi s-au prins cu mâinile de barele care sunt deasupra scaunelor şi au început să ne lovească cu bocancii în zona feţei şi a capului. Unul din prietenii cu care eram s-a aşezat în faţa mea şi a altei fete şi a încasat multe lovituri pentru noi. Atacul a durat mai puţin de două minute, timp în care băieţii din grup s-au umplut de sânge şi contuzii, unul căzând pe jos. Bărbaţii care ne loveau urlau că suntem „poponari” şi că „să ne ducem în Olanda,” îşi aminteşte M.C., unul dintre tinerii care a dat statul român în judecată.

„Toţi călătorii, când au văzut bătaia, s-au retras de frică în partea opusă a vagonului. Nimeni nu a intervenit. Ba mai mult, chiar şi atunci când agresorii s-au dat jos la următoarea staţie, toată lumea se ţinea departe de noi. Nimeni nu a venit să ne întrebe dacă avem nevoie de ajutor, nimeni nu a încercat să cheme Poliţia sau Salvarea. Se purtau de parcă noi eram cei vinovaţi,” a declarat la rândul său A.C., unul dintre tinerii care a dat statul român în judecată.

Atacatorii au ieşit nestingheriţi de la metrou, iar tinerii au hotărât să depună plângere la Poliţie. „Am încercat în seara aceea să identificăm secţia de poliţie unde trebuia depusă plângerea. Pentru că atacul s-a produs la metrou, forţele de ordine nu erau sigure cine ar fi trebuit să se ocupe de caz. Pentru că cei agresaţi au participat la un marş gay, Poliţia a încercat din primul moment să tergiverseze investigaţia şi sa ne plimbe dintr-un loc în altul. Au fost probleme inclusiv la Institutul de Medicina Legală – doctorii legişti de acolo nu au vrut să îi primească pe cei şase tineri şi să le emită un certificat care să constate rănile, pe motiv că li se terminase programul de lucru, deşi erau de gardă în incinta Institutului,” a declarat Florin Buhuceanu, membru al Asociaţiei ACCEPT.

„Poliţia a audiat tinerii în aceeaşi seară şi, în prima fază, au încercat să îi descurajeze să depună plângere împotriva agresorilor. Poliţiştii Secţiei 25, în prezent desfiinţată, au scos în evidenţă faptul că victimele, dacă depun o plângere, vor fi puse în situaţia de a se reîntâlni şi confrunta cu agresorii pe parcursul investigaţiei şi în cadrul unui eventual proces”, se arată în comunicat.

Una dintre victime, M.C., povesteşte că nu i-a venit să creadă cum le vorbeau poliţiştii. „Încercau să ne explice că mai bine pentru noi ar fi să lăsăm lucrurile aşa, să nu ne căutăm dreptatea. Se arătau extrem de îngrijoraţi pentru noi şi bunăstarea noastă emoţională în cazul unei potenţiale confruntări cu agresorii, însă eu cred că, de fapt, nu doreau să se lege la cap cu o investigaţie doar pentru că nişte oameni presupuşi gay au fost bătuţi. Tot ce s-a întâmplat în relaţie cu organele de cercetare penală a fost mai mult decât indolenţă, a fost de-a dreptul favorizarea infractorului.” a adăugat M.C.

În continuare, dosarul a fost plimbat de la o secţie de poliţie la alta vreme de un an, „cu justificarea că se căuta secţia competentă să investigheze plângerea, după desfiinţarea Secţiei 25”, potrivit ACCEPT.

„Chiar Poliţia a recunoscut în cauză că în acest fel s-a pierdut timp valoros pentru efectuarea unei investigaţii eficace. După ce s-au luat declaraţiile iniţiale la insistenţa celor şase tineri, un atacator a fost identificat. Acesta fusese deja legitimat pe traseul marşului datorită vehemenţei cu care scanda împotriva participanţilor la marşul gay. În ciuda faptului că agresorul a fost identificat cu fotografie, nume integral, adresă şi CNP, acesta a fost adus la secţia de poliţie pentru declaraţii la un an şi jumătate după atac. Acest agresor a declarat în faţa poliţiei că nu a participat la incident şi că nu cunoaşte grupul de bătăuşi altfel decât din vedere, ei fiind parte din galeria clubului de fotbal Steaua Bucureşti. Poliţiştii l-au crezut pe cuvânt, în ciuda mărturiei celor şase tineri. Poliţia nu a cerut în timp util nici măcar înregistrările făcute de camerele de supraveghere din metrou. Ca ultim pas în investigaţie, poliţia a mers la un an şi chiar la cinci ani de la atac la mai multe meciuri de fotbal ale clubului Steaua, încercând, zic ei, să identifice acolo agresorii printre mii şi mii de suporteri”, se arată în comunicatul ACCEPT.

La cinci ani după atac, Poliţia a clasat investigaţia, întrucât se împlinise termenul de prescripţie, însă Asociaţia ACCEPT a adus cazul în atenţia CEDO, iar la 10 ani de la eveniment, CEDO a dat verdictul.

Citeşte şi: STUDIU: Unul din patru elevi de liceu consideră că homosexualii sunt "fiinţe inferioare". Membru LGBT: Imaginea mea în liceu a fost şi rămâne una de persoană cu handicap.

Citeşte şi: Ambasadorul Olandei: Vă asigur de angajamentul Olandei faţă de promovarea drepturilor LGBT

Citeşte şi: Deputaţii resping cererea comunităţii LGBT de a primi gratuit o sală pentru o dezbatere. Niculae Mircovici: Între homosexuali şi gay eu nu fac diferenţa