România are una dintre cele mai scăzute rate de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi

Studiul "Accesul la piaţa muncii redus pentru persoanele cu dizabilităţi", realizat de Fundaţia Motivation România şi Societatea Academică Română, indică faptul că în România rata ocupării persoanelor cu dizabilităţi este semnificativ mai scăzută comparativ cu populaţia generală.

"Doar 12,7 la sută din persoanele cu dizabilităţi cu vârsta între 18-55 ani au un loc de muncă, în timp ce rata ocupării în populaţia generală pe acelaşi eşantion de vârstă este de 70 la sută", se arată în studiu.

Iniţiatorii studiului remarcă o dinamică pozitivă a ratei ocupării persoanelor cu dizabilităţi, arătând că aceasta s-a dublat în perioada 2003-2009 şi că în termeni absoluţi numărul celor care au un loc de muncă a crescut de trei ori, dar atrag atenţia că totuşi rata de ocupare a acestei categorii sociale ramâne una dintre cele mai scăzute din Europa.

"Din studiul de faţă reiese că cei care primesc pensie sunt într-o mai mare măsură reticenţi să reintre pe piaţa muncii decât cei care primesc alte forme de protecţie socială. Pe de o parte, nivelul altor forme de protecţie socială este foarte scăzut din punct de vedere financiar, creând presiuni asupra beneficiarilor să găsească surse suplimentare de venit din piaţa muncii. Pe de altă parte, un pensionar de invaliditate (gr. I şi II) îşi va pierde cea mai mare parte a beneficiilor dacă reintră pe piaţa muncii, acest fapt fiind un contra-stimulent important", se arată în studiu.

Majoritatea persoanelor cu dizabilităţi care au un loc de muncă sunt angajate în mediul privat, procentul angajat de instituţiile publice (inclusiv companii de stat) fiind similar cu cel al populaţiei generale.

"Mediul public nu reprezintă un angajator mai favorabil pentru persoanele cu dizabilităţi. În plus, majoritatea covârşitoare a persoanelor cu dizabilităţi este angajată pe piaţa deschisă a muncii, numai unu la sută fiind angajată în mediul segregat al unităţilor protejate. Ocuparea persoanelor cu dizabilităţi se realizează predominant pe piaţa competitivă a forţei de muncă", se mai arată în studiu.

În acest context, iniţiatorii studiului atrag atenţia că educaţia este un determinant important al competitivităţii şi, prin urmare, şi un determinant al ocupării.

"Din analiza statistică rezultă că educaţia este cel mai important predictor al ocupării, mai important decât tipul sau gradul de dizabilitate, mediul rezidenţial, vârsta sau genul. Datele privind nivelul de educaţie a persoanelor cu dizabilităţi arată însă diferenţe marcante faţă de restul populaţiei", se arată în studiu.

Din studiu mai rezultă că sistemul de cotă, prin care angajatorii sunt obligaţi ca un anumit procent din personal să fie persoane cu dizabilităţi, nu dă rezultatele aşteptate.

În România sistemul de cotă a fost introdus prin Legea nr.57/1992 ce prevedea că angajatorii cu peste 250 de angajaţi să aibă cel puţin trei la sută din personal persoane cu dizabilităţi. Dacă nu îndeplineau aceasta condiţie, valoarea sancţiunii era salariul minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă neocupate.

Modificările ulterioare ale legii au lărgit aria de aplicabilitate incluzând firmele cu peste 100 de angajaţi, mai apoi cu peste 50 de angajaţi iar procentul obligatoriu de angajaţi cu dizabilităţi a crescut la patru, dar sancţiunile au scăzut, în prezent fiind 50 la sută din salariul minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă neocupate.

"În ce priveşte impactul acestui program, nu există date oficiale care să indice rata de ocupare a persoanelor cu handicap, cum, de fapt, nu există niciun fel de evaluare oficială a programelor de ocupare pentru persoane cu dizabilităţi", se arată în studiu.

Calculele făcute de specialişti indică faptul că în România există peste 17.000 de angajatori cu peste 50 de angajaţi care oferă locuri de muncă pentru circa 3,5 milioane de persoane iar aplicarea sistemului de cotă la aceste cifre ar duce, teoretic, la rezervarea a circa 140.000 de locuri de muncă pentru persoane cu dizabilităţi.

"În prezent numărul de persoane cu dizabilităţi angajate este de circa 29.000 în total, incluzând persoanele care lucrează în firme mici sub 50 de angajaţi şi în ateliere protejate. Dacă am considera că toate aceste persoane ar fi angajate în sistemul de cotă, ceea ce nu este conform cu realitatea, ar reieşi o rată de ocupare a locurilor rezervate de sistemul de cotă de 15 la sută, oricum cu mult sub nivelul celorlalte ţări cu sistem de cotă", au arătat specialiştii, apreciind totodată că acset tip de sistem are o implementare slabă în România.

"Nu a dus la o rată de ocupare rezonabilă pentru persoanele cu dizabilităţi, ci doar a introdus o nouă taxă ce aduce venituri la buget", au precizat iniţiatorii studiului.

În privinţa veniturilor pe care le au persoanele cu dizabilităţi, a rezultat că acestea sunt sub mediile naţionale.

"Venitul pe gospodărie al persoanelor cu dizabilităţi este semnificativ mai mic (60 la sută) decât al populaţiei generale, cu o diminuare a acestor diferenţe dacă în gospodăria respectivă persoana cu dizabilităţi lucrează. În ce priveşte veniturile salariale se observă de asemenea diferenţe marcante. Salariul mediu net al persoanei cu dizabilităţi este circa 65 la sută din câştigul salarial mediu net. Una din patru persoane cu dizabilităţi care au un loc de muncă primeşte un salariu în jurul minimului pe economie", rezultă din document.

Dacă sunt luate în calcul cheltuielile suplimentare induse de deficienţă diferenţa se poate mări considerabil iar percepţia persoanelor chestionate a fost că, în general, angajatorii au tendinţa să acorde un salariu mai mic pentru aceeaşi muncă dacă angajatul are o dizabilitate.

Studiul "Accesul la piaţa muncii redus pentru persoanele cu dizabilităţi" a fost realizat în cadrul Proiectului "START pentru egalitatea de şanse a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii", cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.