România, condamnată în premieră la CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, marţi, în cauza "Tătar şi Tătar contra României", faptul că statul român le-a încălcat celor doi dreptul la viaţă privată şi de familie, prevăzut de articolul 8 al Convenţiei, una dintre prevederile articolului fiind aceea referitoare la asigurarea unui mediu sănătos.

Cei doi ar urma să primească de la statul român, potrivit site-ului CEDO, suma de 6.266 de euro cu titlu de cheltuieli.

Potrivit Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), organizaţia care, împreună cu un birou de avocatură, i-a reprezentat pe cei doi în faţa CEDO, reclamanţii, tată şi fiu, care locuiesc în Baia Mare, în apropierea unei exploatări miniere aparţinând SC Transgold SA Baia Mare, fostă Aurul SA, au acuzat că tehnologia pe bază de cianuri folosită în prelucrarea aurului la compania băimăreană le pune vieţile în pericol şi că, în ciuda petiţiilor repetate în acest sens, autorităţile române nu au făcut nimic pentru a-i proteja.

"Curtea europeană a decis în unanimitate că dreptul celor doi reclamanţi la un mediu sănătos şi protejat a fost încălcat de către România", potrivit organizaţiei.

Cei doi petenţi s-au adresat Curţii Europene în 2001. Ei s-au plâns că autorităţile române nu au reglementat de manieră eficace folosirea cianurii şi a altor substanţe toxice de către Transgold în procesul tehnologic de extragere a aurului.

"Ca urmare a acestui proces tehnologic, vieţile celor doi, care locuiau la o sută de metri de fabrica Aurul, au fost puse în pericol", precizează APADOR-CH.

APADOR-CH susţine că problemele reclamate de cei doi au fost evidenţiate de "gravul accident" care a avut loc în ianuarie 2000, atunci când apă contaminată cu cianuri s-a deversat din lacul de acumulare al Transgold producând un dezastru ecologic pe cursul râului Tisa.

"Curtea europeană a constatat că autorităţile române nu au impus societăţii Transgold condiţii de funcţionare apte să evite producerea unor prejudicii mediului şi sănătăţii umane. Mai mult, au permis acestei societăţi să funcţioneze şi după accidentul din ianuarie 2000, încălcând principiul precauţiei care ar fi impus o restricţionare a activităţii atât timp când existau serioase îndoieli cu privire la siguranţa procesului tehnologic", arată APADOR-CH.

În aceste condiţii, judecătorii CEDO au decis că România nu şi-a respectat obligaţia de a analiza corespunzător riscurile pe care activitatea companiei miniere le presupunea şi de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura protejarea dreptului la un mediu sănătos şi protejat, care este garantat ca parte a dreptului la viaţă privată şi de familie.

Unul dintre reclamanţi a solicitat judecătorilor CEDO să constate faptul că boala de care suferă - astm bronşic - este efect al folosirii cianurii în extragerea aurului la Transgold, însă majoritatea judecătorilor a concluzionat că acesta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între cele două aspecte.

Totuşi, doi dintre judecători au apreciat că o astfel de legătură de cauzalitate a fost dovedită într-o măsură rezonabilă de către reclamanţi, astfel încât au conchis că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenţie şi sub acest aspect.

"Hotărârea de astăzi (marţi, n.r.) este prima în care România este condamnată de Curtea europeană într-un caz legat de protecţia mediului. Concluziile Curţii în această cauză au o importanţă deosebită în contextul eforturilor de a opri un vast proiect de exploatare a aurului la Roşia Montană printr-o tehnologie asemănătoare celei folosite la Baia-Mare", apreciază APADOR-CH.