România şi Bulgaria, defavorizate de opt state membre privind legislaţia muncii

Directiva nu a fost adaptată, încă, de Austria, Belgia, Cipru, Franţa, Grecia, Irlanda, Luxemburg şi Spania. Ea prevede recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi certificatelor, astfel încât cetăţenii statelor membre să-şi poată practica meseria oricunde pe teritoriul Uniunii Europene.

În cele opt state membre, cetăţenii români şi bulgari nu sunt, deocamdată, incluşi în prevederile directivei.

Termenul limită pentru adaptarea legislaţiei a expirat pe 1 ianuarie 2007, dar ţările sesizate nu au implementat noile reguli.

Conform comunicatului de presă de pe site-ul europa.eu, câtă vreme directiva nu este legalizată în toate cele opt state, cetăţenii români şi bulgari vor înfrunta o birocraţie inutilă din cauza procedurilor care trebuiesc urmate pentru a-şi putea practica meseria.

Principiul liberei circulaţii şi al stabilirii cetăţenilor europeni este enunţat în Articolul 14 (fostul art. 7a) al Tratatului CE şi în prevederile asupra cetăţeniei europene.

Tratatul de la Maastricht a inclus politica de azil, cea referitoare la traversarea graniţelor externe ale Uniunii şi politica de imigrare printre problemele de interes comun la nivelul Statelor Membre.

Pe de altă parte, Tratatul de la Amsterdam, care a intrat in vigoare la 1 mai 1999, include aceste aspecte iî Tratatul CE (Articolele 61 - 69), şi prevede o perioadă de tranziţie de cinci ani înainte ca procedurile comunitare să intre în totalitate în vigoare. La încheierea acestei perioade, va trebui să existe o "zonă de libertate, securitate şi justiţie", care să elimine verificarea persoanelor, indiferent de naţionalitate, la trecerea graniţelor interne.

Potrivit site-ului infoeuropa, în sistemul general de recunoaştere reciprocă, UE încearcă să elimine obstacolele din calea alegerii şi urmării unei profesii recunoscute, acceptând principiul ca o persoană pe deplin calificată pentru a practica o profesiune recunoscută într-un stat membru ar trebui să aibă dreptul de a o practică oriunde în cadrul Uniunii. Coordonarea sistemelor de formare profesională pentru arhitecţi şi unele categorii de personal din domeniul sănătăţii facilitează procesul de recunoaştere profesionala în aceste cazuri.

Acest aspect ar putea ridica probleme, mai ales dacă se iau in considerare directivele specifice privind profesiile din domeniul sănătăţii şi arhitecturii, arată inforeuropa.

Soluţia găsită de Uniunea Europeană urmăreşte, pe de o parte, să garanteze integritatea profesiilor în UE şi să-i protejeze pe cetăţenii UE, dar şi să pună în practică aceste drepturi într-o manieră simplă şi clară pentru toţi cetăţenii Uniunii extinse, fără să ducă la o suprasolicitare administrativă inutilă pentru aceştia şi administraţii.