Românii ar plăti prin tichetele de sănătate doar două treimi din banii pe care îi dau ca şpagă

"Mită, mită, domnule ministru, ăsta e sistemul de sănătate de la noi. Doctorii nici nu se uită la bolnavi dacă nu le dăm bani", i-a strigat un pacient ministrului Sănătăţii la intrarea în Unitatea de Primiri Urgenţe a SJU Slatina, cu ocazia unei vizite făcute în zonă.

Această părere nu este singulară. În toate sondajele sau barometrele de opinie, românii susţin că dau şpagă. Chiar şi un raport al Băncii Mondiale arăta că plăţile informale în România depăşesc 350 de milioane de euro.

Ministrul Sănătăţii ar vrea să şteargă această pată, iar banii daţi şpagă să dispară. Vrea, în schimb, ca românii să plătească cu chitanţă consultaţia la medicul de familie, la specialistul din ambulator şi chiar spitalizarea, dacă nu urgenţă medicală. Totodată bolnavul ar putea plăti analizele, chiar cele mai sofisticate, cum ar fi RMB, la preţuri mult mai mici decât în privat sau reduse comparativ cu şpaga, dacă s-ar introduce tichetul pentru sănătate.

"Eu, de la bun început, am spus că în România există un nivel cuantificabil al plăţilor informale şi că toate măsurile pe care încerc să le întreprind este ca acest lucru să înceapă să se reducă. Nu pot avea pretenţia că voi reuşi într-un interval scut de timp să reduc acest lucru. În România, există 360 milioane de euro care se plătesc informal personalului medical. Mi-aş dori ca aceşti bani să se plătească în mod legal şi să fie venituri ale medicilor", a spus ministrul Sănătăţii.

Dacă nivelul de acceptabilitate va fi peste 50 la sută, atunci Ministerul Sănătăţii va introduce noul pachet de servicii şi tichete de sănătate. Totuşi, Ministrul Sănătăţii consideră că diminuarea plăţilor informale este un proces de lungă durată, şi speră ca nimeni să nu se aştepte ca un ministru să elimine în şase luni şpaga, obicei vechi de peste jumătate de secol.

Tichetul de sănătate din România este sinonimul "tichetului moderator din Franţa"a explicat Directorul Şcolii Naţionale de Management Sanitar, Cristian Vlădescu.

"Ne-m inspirat din sistemul francez, cel mai bun sistem şi care funcţionează bine de peste un secol. Orice francez care merge la medic plăteşte consultaţia, în medie 21 de euro. Apoi, asigurările franceze decontează 70 la sută din preţul unei consultaţii, apoi prin asigurarea mutuală este acoperită altă parte din banii plătiţie medicului pentru consultaţie. Totuşi, în final, orice francez scoate din buzunat un euro", a explicat Vlădescu.

În România, suntem în situaţia să avem un singur tip de asigurări plătit de mai puţin de cinci milioane de oameni, din care sunt asigurate îngrijiri medicale pentru 22 de milioane de persoane. Nu există asigurări private.

Tichetul de sănătate face ca banul bolnavului să plătească cu chitanţă la medicul care l-a consultat, o sumă între 5 şi 15 lei. Mai mult, medicul nu va mai putea raporta consultaţii neefectuate. El primeşte bani de la bolnavul consultat şi de la casa de asigurări de sănătate, prin contractul de servicii. Bolnavul trebuie să adune toate chitanţele ce i-au fost eliberate de medicii, de la internare şi de la analize, întrucât suma maximă pe care o poate cheltui într-un an pentru sănătate este de 600 de lei. Peste acest plafon totul este gratuit.

Tichetul de sănătate nu are nicio legătură cu medicamentele. Acolo contribuţia este 50% , 90 % , sau de sută la sută .

Potrivit proiectului, bolnavul plăteşte 5 lei la fiecare consultaţie la medicul de familie (pentru prezentările în cazul afecţiunilor acute se va puncta consultaţia iniţială şi cea de control).Pentru vizitele la domiciliu efectuate în afara programului normal de lucru (7 ore pe zi) se va percepe o contribuţie personală din partea pacientului de 15 lei.

Pentru fiecare consultaţie, la medicul de specialitate din ambulatoriu, contribuţia personală din partea pacientului este de 10 lei.

Pentru vizitele la domiciliu ale specialistului efectuate în afara programului normal de activitate (7 ore pe zi) se va percepe o contribuţie personală din partea pacientului de 20 lei.

Pentru serviciile de recuperare-reabilitare din ambulatoriu (proceduri) se va percepe o contribuiţie personală din partea pacientului de 50 de lei pe cură de tratament (maxim 10 zile cu maxim 4 proceduri pe zi).Contribuţia personală de la pacient la analizele de laborator este de 1 leu pe analiză.

Contribuţia personală de la pacient pentru serviciile paraclinice de tip Rx şi alte explorări imagistice, explorări funcţionale este de 5 lei pe investigaţie.

Contribuţia personală de la pacient pentru investigaţii de înaltă performanţă (CT, RMN, angiografie, scintigrafie etc.) este de 25-200 lei pe investigaţie, în funcţie de tipul investigaţiei. În această situaţie nu se mai poate solicita nici o altă plată din partea pacientului pentru serviciul respectiv.

Introducerea unei contribuţii personale din partea pacientului se cifrează la 20 lei per consultaţie la structurile de urgenţe ale spitalelor, în situaţia în care pacientul respectiv nu intră în categoria urgenţelor şi nu se internează în spital; la 10 lei per episod de spitalizare pe zi (servicii sau caz rezolvat), iar în cazul efectuării unor investigaţii de înaltă performanţă se vor adăuga coplăţile aferente acestora; la 50 lei per episod de spitalizare; la 25 lei per consultaţie la domiciliu efectuată de către medicii de pe ambulanţe (când pacientul nu reprezintă o urgenţă sau nu este transportat pentru a fi internat în spital).

Sumele aferente tichetului pentru sănătate vor constitui în totalitate venituri ale furnizorilor de servicii medicale: se introduce un plafon maxim aferent tichetului pentru sănătate, per pacient pe an – 600 lei/an (doar pentru noile tipuri de contribuiţie personală introduse prin aceste noi reglementări); se menţin sumele actuale plătite de pacienţi ca şi "contribuţie personală" (medicamente, dispozitive medicale, stomatologie, recuperare la sanatorii).

O simulare făcută pe propunerile de contribuiţie personală arată un nivel de aproximativ 350 lei pe an pentru un pacient mediu (aproximativ două episoade de spitalizare continuă, două de spitalizare de zi, 6-8 vizite la medicul de familie, 4 vizite la medicul specialist, o vizită la domiciliu a unui furnitor, 10 analize de laborator, o investigaţie radiologică, o investigaţie de înaltă performanţă)

Atingerea plafonului de 600 de lei trebuie documentată de fiecare pacient prin tichetele de sănătate respective, astfel încât pacienţii să fie stimulaţi să le solicite de la furnizorii de servicii de sănătate.

După atingerea plafonului de 600 de lei pe pacient, nu se mai plăteşte contribuţie personală la serviciile cu tichete de sănătate, întrucât se consideră că acea persoană ar o problemă serioasă de săăntate.

Pe baza tichetelor adunate şi care însumate dau 600 de lei vor primi un document de la casa de asigurări de sănătate, prin care se precizează că pentru anul respectiv nu se mai plătesc alte sume, întrucât s-a ajuns la plafonul maxim deductibil.

Se propune totodată ca persoanele juridice să poată acoperi pentru salariaţi cheltuielile cu tichetele pentru sănătate în limita a 600 lei pe an.

De asemenea, se propune ca sumele plătite ca şi contribuţie personală de pacienţi să poată fi deductibile fiscal. În Codul Fiscal suma deductibilă este de 200 de euro, astfel că până la această sumă se pot contracta şi asigurări private de sănătate. De altfel, aşa cum precizam mai sus, tichetele pentru sănătate pot fi acoperite şi prin poliţe private de asigurare de sănătate.

Tichetele pentru sănătate se vor afla la furnizorii de servicii medicale. Asiguraţii beneficază de un serviciu medical pentru care a fost stabilită o contribuţie personală, vor primi în schimbul acesteia un tichet, iar în momentul în care suma acestor tichete va atinge 600 de lei, nu se va mai plăti în anul respectiv nicio sumă pentru tichetele de sănătate.

Persoanele pentru care plata tichetului pentru sănătate se suportă din alte surse, vor primi de asemenea un tichet, iar furnizorul de servicii medicale va înainta un exemplar al acestuia la casa de asigurări pentru a i se deconta suma aferentă acestuia din sumele virate în acest sens de către autorităţile competente.

La nivel european, sistemul practicat pentru contribuţie personală este în Franţa: 20% coasigurare pentru servicii spitaliceşti, plus 16 euro pe zi (12 euro la psihiatrie) până la un plafon maxim de 30 de zile de spitalizare; 30% coasigurare pentru serviciile ambulatorii, plus 1 euro pe consultaţie, limitate la un plafon de 50 de euro pe an; coplata de 18 euro pentru proceduri care costă peste 91 euro; 35% coasigurare pentru medicamente prescrise; 30%coasigurare pentru servicii dentare; 35% coasigurare pentru transport medical, ochelari de vedere, proteze etc; 40% coasigurare pentru serviciile de laborator; costurile condiţiilor hoteliere deosebite în spital (camera single); plata suplimentară a medicilor ce au dreptul să perceapă tarife peste cele decontate de casele de asigurări; plata diferenţei între tariful cu amănuntul şi cel decontat de sistemul de asigurări pentru protezele dentare, dispozitive medicale, ochelari de vedere, medicamente cu preţ de referinţă etc.

Germania: 10 euro per consultaţie în ambulatoriu, per trimestru sau pentru consultaţiile consecutive fără trimitere; 10 euro pentru ziua de spitalizare, până la un nivel maxim de 28 de zile pe an; 10% coasigurare pentru îngrijiri ce nu sunt furnizate de medic, ochelari de vedere, proteze, transport medical etc.; între 5 şi 10 euro per cutie de medicamente; tratamente dentare (paroximativ 50-65% din preţ).

Estonia (introduse în 2002): 3 euro per consultaţie în ambulatoriu; 1,5 euro pe zi de spitalizare – limitat la 10 zile. Croaţia (introduse în 2005)- 1,5 euro per consultaţie în ambulatoriu, se plătesc maxim 3 contribuţie presonală pe lună; 7,5 euro pe episodul de spitalizare, Ungaria (introduse în 2007)-1,2 euro per consultaţie în ambulatoriu; 1,2 euro pe zi de spitalizare – limitată la 20 de zile; 4 euro pentru serviciile de urgenţă. Cehia (introduse în 2008)- 2 euro per consultaţie în ambulatoriu; 2 euro pe zi de spitalizare; 2 euro pentru serviciile de urgenţă. Bulgaria: taxă fixă de 1% din salariul minim pe economie pentru consultaţie în ambulatoriu; taxă fixă de 2% din salariul minim pe economie pentru zuia de spitalizare, pentru maximum 10 zile.

În timp ce autorităţile încearcă să explice beneficiile noului sistem, românii adună semnături împotriva lui.

Sistemul ar putea reuşi dacă oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să mai dea şpagă şi că, în loc de 50 de lei - atenţia minimă pentru o consultaţie vor da 5 lei cu chitanţă.Asta numai la medicul de familie.

Dispariţia plăţilor informale îi irită, însă, pe mulţi medici. Într-un sistem în care medicii au salarii ruşinos de mici comparativ cu colegii europeni şi sub cele ale avocaţilor, programatorilor sau bancherilor naţionali, după minimum 15 ani de pregătire continuă şi alţi ani de studiu în specialitate. Chiar dacă persoanele cu venituri reduse nu vor plăti, grupările "anti" se vor folosi de ele pentru a bloca sistemul.

Modelul francez este ideal într-un sistem aşezat de peste un secol. În haosul din sistemul românesc chiar şi ideile bune mor, iar noul sperie.

Francezii plătesc un euro din buzunar, restul din asigurări. Românii ar putea plăti în total, într-un an, între 350 şi 600 lei. S-ar interna de câteva ori ar vrea analize cât au nevoie şi chiar o operaţie făcută de robot. N ar fi mult, comparativ cu ceea ce plăteşte acum.

Totuşi cine îi dezvaţă de şpagă pe pacient şi pe medic?

(Material realizat de Elvira Gheorghiţă, elvira@mediafax.ro)