Sâmbăta Mare. Tradiții și obiceiuri în ziua de dinaintea Paștelui
Din punct de vedere religios, Sâmbăta Mare amintește de punerea în mormânt a Mântuitorului și de coborârea Sa la iad, unde, potrivit tradiției ortodoxe, a eliberat sufletele celor drepți.
Este o zi de o solemnitate aparte, în care credincioșii se adună în biserici pentru a participa la ultimele slujbe dinaintea Învierii.
Tradiții și obiceiuri populare
În multe regiuni ale țării, Sâmbăta Mare este dedicată finalizării pregătirilor pentru Paște. Gospodinele termină de copt cozonacii, pasca și alte bunătăți tradiționale.
Tot acum se pregătesc mâncărurile festive, cum ar fi drobul, friptura de miel sau ciorba de miel.
În această zi, se curăță casele și gospodăriile, iar hainele noi sunt pregătite pentru a fi îmbrăcate la slujba de Înviere. Se spune că tot ceea ce rămâne neterminat în Sâmbăta Mare nu va aduce spor în casă în anul care urmează.
Coșul pascal și lumina Învierii
Un alt obicei important este pregătirea coșului pascal. Acesta este alcătuit din ouă roșii, pască, cozonac, vin și alte alimente tradiționale, toate fiind duse la biserică pentru a fi binecuvântate în noaptea Învierii.
În noaptea dintre Sâmbăta Mare și Duminica Paștelui, credincioșii participă la slujba Învierii. Momentul culminant este primirea Luminii Sfinte, adusă în România de la Ierusalim, simbol al Învierii și al biruinței vieții asupra morții. Oamenii iau lumină de la preot și o duc acasă cu grijă, păstrând-o aprinsă cât mai mult timp ca semn de binecuvântare.
Un alt obicei întâlnit în unele părți ale țării este acela de a merge la cimitir după slujba de Înviere, pentru a aprinde lumânări pe mormintele celor adormiți, în semn de comuniune și speranță în viața veșnică.
O zi a speranței și a renașterii
Sâmbăta Mare este, astfel, o zi de profundă încărcătură spirituală, un timp al liniștii și al așteptării pline de credință.
Este ultima treaptă înainte de bucuria deplină a Învierii, o zi în care trecutul și viitorul se întâlnesc sub semnul luminii și al biruinței vieții.