Scăderea salariilor şi pensiilor ar putea aduce miercuri la Guvern zeci de mii de protestatari

Marile confederaţii sindicale, care reprezintă acum mai puţin de două milioane de angajaţi, faţă de peste patru milioane înainte de anul 2000, au promis că miercuri Piaţa Victoriei va fi neîncăpătoare.

Aceasta nu este prima promisiune a confederaţiilor sindicale, care aproape în fiecare an organizează proteste la care spun că aduc mii sau zeci de mii de oameni, în realitate numărul participanţilor fiind mult mai mic. De obicei, sindicaliştii vor majorări de salarii, condiţii de muncă mai bune şi o mai bună protecţie socială. Anul acesta însă lucrurile s-au schimbat şi protestatarii cer să nu le scadă drastic salariile, şi aşa "îngheţate" de ceva vreme din cauza crizei economice.

De această dată însă oamenii par destul de revoltaţi şi ameninţă că vor să dea jos Guvernul dacă scad salariile bugetarilor şi ale angajaţilor din societăţile comerciale şi regiile autonome cu capital de stat şi se diminuează pensiile.

Pe lângă cei câte 15.000 de oameni promişi de "Cartel Alfa", CNSLR -Frăţia, CSDR, 10.000 de la BNS şi 5.000 de la Meridian, la protest sunt anunţaţi studenţi, pensionari, şomeri sau "simpli cetăţeni ai Capitalei".

Protestul pensionarilor, desfăşurat, în urmă cu o săptămână, în faţa Palatului Cotroceni, când manifestanţii au rupt rândurile jandarmilor şi au năvălit spre intrarea în sediul Preşedinţiei, fără sorţi de izbândă însă, ar putea fi un imbold pentru cei care se vor aduna în Piaţa Victoriei, miercuri, când este programată şi şedinţa de Guvern în care ar urma să fie decise măsurile impuse de acordul cu FMI.

Deşi opoziţia şi-a exprimat susţinerea faţă de proteste, liderii sindicali au solicitat politicienilor să nu se implice în această acţiune, pe care au calificat-o ca fiind una a oamenilor nemulţumiţi de salarii şi de pensii.

Sindicaliştii din ţară vor pleca spre Capitală în noaptea de marţi spre miercuri, urmând să ajungă în Bucureşti după ora 8.00, cu autocarele. Vor participa la miting şi angajaţi de la CFR, dar aceştia vor veni cu trenurile şi vor fi preluaţi de jandarmi la ora 9.30, din faţa Gării de Nord.

Peste 1.000 de efective ale forţelor de ordine din Capitală, printre care 250 de poliţişti rutieri, au fost mobilizate pentru mitingul de miercuri din Piaţa Victoriei. Aproximativ 700 de jandarmi vor asigura ordinea publică la eveniment, precum şi 50 de poliţişti de ordine publică şi comunitari.

Traficul rutier va fi blocat total, miercuri, pe şoseaua Kiseleff din Capitală, de la Arcul de Triumf până la Piaţa Victoriei, aici urmând să rămână, totuşi, deschise circulaţiei două benzi pentru cei care vin dinspre Aviatorilor către Calea Victoriei şi dinspre Romană şi Ştefan cel Mare către nord.

După Revoluţia din decembrie '89, sindicaliştii au adus în stradă 100.000 de oameni la un miting şi un marş între fostul Parlament şi Preşedinţie. Acţiuni mai mari au avut loc în 1993, 1995 şi 1999, dar nu au fost mai mult de 20.000 de oameni la niciunul din aceste proteste, deşi organizatorii au anunţat 80.000-100.000 de participanţi.

Pe 4 mai 1993, cu o zi înainte de declanşarea unei greve generale, sindicatele şi Guvernul au ajuns la un acord care garanta rezolvarea parţială şi în timp a problemelor ridicate de partenerii sociali, pe care însă confederaţiile "Frăţia", BNS, "Alfa" şi "Univers" au refuzat să îl semneze. Drept răspuns, pe 5 mai "Frăţia" a intrat în grevă generală, celelalte confederaţii amânându-şi acţiunile pentru zilele următoare. După o zi şi jumătate de grevă a sindicaliştilor din "Frăţia", conflictul de muncă a fost suspendat.

Doi ani mai târziu, sindicatele s-au reunit pentru o nouă acţiune. În 1995, sindicatele s-au revoltat ca urmare a deciziei Executivului de a limita creşterile salariale. Cele trei centrale sindicale au avut o vreme o poziţie comună pe durata negocierilor cu Guvernul, dorind să obţină o majorare a salariilor astfel încât puterea de cumpărare a populaţiei să fie de 65% faţă de octombrie 1990. CNSLR-Frăţia obţinuse din partea Guvernului, încă din luna aprilie, o promisiune în acest sens, materializată printr-un acord. Atunci când preşedintele a promulgat OU 1 privind condiţiile de creştere a salariilor în anul 1995 la regii autonome şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, sindicatele au considerat că acordul nu a fost respectat şi au ameninţat cu proteste.

Prima acţiune comună a sindicatelor din seria celor anunţate în vara lui 1995 a fost o manifestaţie în Bucureşti, pe 15 iunie. Mitingul-maraton a adus însă în stradă mai puţin de 2.000 din cei 100.000 de sindicalişti aşteptaţi de organizatori, astfel că marile centrale s-au aşezat din nou la masa negocierilor cu Executivul.

La sfârşitul lunii mai 1999, toate confederaţiile sindicale au organizat o grevă generală, dar rezultatele au fost mult sub aşteptări, în jur de 10% dintre membrii celor patru centrale sindicale participând la greva generală, adică un sfert din numărul anunţat de organizatori.

La mitingul din 19 mai 2010 sunt anunţaţi cel puţin 60.000 de participanţi, nu doar sindicalişti, ci şi pensionari, studenţi, şomeri sau oricine este nemulţumit de măsurile de austeritate pe care vrea să le ia Guvernul.

De data aceasta, mesajul transmis răspicat Guvernului şi Preşedinţiei, atât de liderii sindicali, cât şi de oamenii simplii cu venituri mici, este că nu acceptă să le fie reduse salariile şi pensiile, iar dacă nu se ţine cont de părerea lor sunt hotărâţi să dea jos Cabinetul Boc, într-o acţiune de stradă care se anunţă a fi una dintre cele mai ample din ultimii 19 ani.