Scandalul de la Harvard: Adevărata lecţie a demisiei preşedintei Claudine Gay

Pe de altă parte, Claudine Gay şi-a găsit o rampă pentru pre­zen­tarea apărării sale în The New York Times, o altă publicaţie impor­tantă din SUA. Acolo, ea spune că ce s-a întâmplat la Harvard este mai presus de ea - este o bătălie dintr-un război mai mare pentru distrugerea încrederii publicului în stâlpii societăţii americane.

Preşedinta Universităţii Harvard Claudine Gay a demisionat săptămâ­na trecută după ce s-a confruntat cu acuzaţii privitoare la reacţia sa faţă de antisemitismul din campus şi de plagiat, potrivit The Wall Street Journal, citat de Ziarul Financiar.

Demisia acesteia vine după săp­tă­mâni întregi de critici în legătură cu reacţia sa iniţială faţă de atacurile Hamas asupra Israelului din 7 oc­tom­brie şi cu comentarii făcute de aceasta la începutul lunii decembrie în cadrul unei audieri în faţa unui comitet al Camerei Reprezen­tan­ţilor, comentarii în care Gay a avut o poziţie ambiguă dacă apelurile la uciderea evreilor încalcă codul de conduită al universităţii.

Deşi şi-a păstrat susţinerea or­ganismului de guvernare al Harvard, Claudine Gay s-a confruntat de asemenea cu apeluri în creştere din afara universităţii de a demisiona în legătură cu acuzaţii de plagiat.

Gay a devenit astfel al doilea preşedinte de universitate din SUA, după Liz Magill de la Universitatea din Pennsylvania, care a demisionat în urma unei apariţii în faţa Con­gresului pentru discuţii legate de antisemitismul din campus. Membrii Congresului au încercat să-şi atribuie meritul demisiei lui Gray, ca şi ac­tiviştii conservatori care au amplificat acuzaţiile de plagiat lansate împo­triva sa.

Într-o opinie semnată de boardul editorial al The Wall Street Journal, demisia lui Gay este un moment prielnic pentru introspecţie în rândul instituţiilor de învăţământ superior din America.

Se scrie acolo că figurile publice sunt prea des ţinte ale minciunilor şi acuzaţiilor însă Gay nu a acordat suficientă atenţie criticilor aduse leadershipului său şi eşecului în a penaliza antisemitismul în campus.

Instituţiile de elită din America, de la presă şi agenţiile de sănătate pu­blică, la social media şi marile com­panii, îşi subminează propria credibilitate şi alimentează cinismul publicului.

Asemeni lui Gay, acestea au rea­lizat acest lucru catalogând drept de­plorabilă jumătate din ţară care nu este de acord cu ele. Acestea au în­cer­cat să blocheze dezbaterile inte­lectuale privitoare la orice subiect, de la conflictul palestiniano-israelian, la rasă şi lockdownurile din pandemie.

Un sondaj Gallup arată că doar 18% dintre americani au un nivel ri­dicat de încredere în ziare, 14% având o poziţie similară cu privire la marile companii. Încrederea în insti­tuţiile de învăţământ superior a scăzut la 36% în acest an de la 67% în 2015.

Adevărata lecţie legată de de­mi­sia lui Gay este că o parte prea mare din instituţiile educaţionale de elită ale Americii şi-au abandonat misiu­nea de bază a educaţiei şi cercetării libere în favoarea indoctrinării poli­tice. Cu alte cuvinte, se arată în opi­nia boardului editorial al WSJ, aces­tea au abandonat tradiţia clasică libe­rală care le-au adus respectul publi­cului de-a lungul deceniilor.

Respectul respectiv nu va reveni până când instituţiile respective nu se vor întoarce la acea misiune de bază, în opinia WSJ.

Claudine Gay şi-a găsit o rampă pentru prezentarea apărării sale în New York Times, o altă publicaţie importantă din SUA.

În opinia publicată în NYT, Gay susţine că ce s-a întâmplat este mai presus de ea, constituind o bătălie într-un război mai amplu de eradicare a încrederii publicului în pilonii societăţii americane.

„Campanii de acest tip încep adesea cu atacuri la adresa educaţiei şi expertizei, pentru că acestea sunt instrumentele care echipează cel mai bine comunităţile să vadă dincolo de propagandă. Însă astfel de campanii nu se sfârşesc aici. Instituţii de încredere de tot felul vor continua să cadă victimă ale unor eforturi coordonate de subminare a legitimităţii lor şi de ruinare a credibilităţii liderilor lor“, scrie Gay în NYT.

După ce am văzut cât de rapid poate deveni adevărul victimă pe fondul controverselor, adaugă Gay, aş îndemna la prudenţă: în momente tensionate, trebuie să fim cu toţii mai sceptici ca niciodată cu privire la cele mai insistente şi mai extreme voci din cultura noastră. Prea adesea acestea urmăresc agende oportuniste care ar trebui întâmpinate cu mai multe întrebări şi mai puţină credulitate.