Şcoala online îi afectează pe tineri şi îi poate împinge chiar şi la gesturi extreme. Psiholog: „Zona de risc este undeva între 12 şi 20 de ani”

Daniel Petre este student la Facultatea de Chimie Aplicată din cadrul Politehnicii din Bucureşti. Pentru că face cursurile exclusiv online, pentru cel puţin o lună de facultate, spune că starea lui de spirit s-a schimbat. Se trezeşte dimineaţa, îşi face cafeaua de care s-ar fi bucurat în mod normal alături de colegii de facultate şi se aşază la laptop. Îi lipseşte interacţiunea dintre el, colegi şi profesori şi îţi spune că acest lucru l-a afectat foarte mult.

Hai să îţi spun la ce trebuie să fii atent, ca părinte, mai ales dacă ai un copil care face orele online. În lipsa întâlnirilor face to face cu profesorii şi colegii, copiii devin introvertiţi. Bianca Brânduşa este psiholog în Timişoara de opt ani şi ştie exact cum se deteriorează psihicul şi cât de grave pot fi consecinţele. Află că la copii, adolescenţi şi tineri, lipsa socializării duce la tulburări de comportament, tulburări de alimentaţie, apoi la depresie.

„Interacţiunea umană din punctul meu de vedere este zero, pentru că nu mai eşti atent, profesorul nu poate să stea să şi prezinte să se uite şi la toate feţele. Interacţiunea e, practic, nulă”, spune Daniel Petre, student Politehnică. „Cred că noi, oamenii, ne diferenţiem de roboţi pentru că interacţionăm. Avem nişte sentimente, avem nişte lucruri pe care maşinile nu le au. În momentul în care acest lucru s-a rupt, nu mai ieşim cu prietenii la cafea, nu mai ieşim cum ieşeam în pauze, mai vorbeam.”

„Dat fiind faptul că nu mai ies în aer liber, nu mai socializează, îi face să se închidă, să intre în depresie şi nu de puţine ori să apeleze la comportamente antisociale şi autodistructive, desigur. Bineînţeles că toate acestea pot culmina cu sinuciderea”, avertizează Bianca Brânduşa, psihoterapeut.

„Zona de risc este undeva între 12 şi 20 de ani. Sunt mai predispuşi pentru că sunt obiţnuiţi să meargă la şcoală, sunt obişnuiţi să meargă la facultate, sunt obişnuiţi să aibă contacte socio-umane, luând chestia asta din viaţa lor, bineînţeles că îşi găsesc refugiul în alte comportamente”, adaugă ea.