Familia scriitorului nu doreşte să facă publice detalii despre motivele decesului lui Romulus Vulpescu şi nici despre înmormântarea acestuia.
Pe 12 august, scriitorul şi soţia sa, prozatoarea Ileana Vulpescu – autoarea volumului „Arta conversaţiei” -, îşi pierduseră unicul copil, o fiică pe nume Ioana.
Romulus Vulpescu s-a născut pe 5 aprilie 1933, la Oradea, şi a fost poet, scriitor, traducător, editor şi publicist.
A urmat, la Bucureşti, şcoala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939 – 1948) şi „Gh. Şincai” (1948 – 1951), unde a frecventat clasele X-XI la seral, în paralel cu o şcoală profesională (1950 – 1951), devenind şi strungar calificat.
S-a înscris apoi la Facultatea de Filologie, secţia Limba şi literatura română, a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1955.
După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1955 – 1960) şi la Editura pentru Literatură Universală (1961 – 1964) şi la revista Luceafărul (1964 – 1965). A fost, totodată, secretar literar şi director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967 – 1969), dar şi muzeolog la Muzeul Literaturii Române. Între anii 1973 şi 1989 a fost secretar la Uniunea Scriitorilor din România, iar între anii 1990 şi 1991 a fost director al Teatrului Mic din Capitală.
A fost senator în legislatura 1990 – 1992 şi membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului între anii 1994 şi 1998.
Opera sa cuprinde numeroase volume de poezii, proză – „Proză – Exerciţii de stil” (1967), „Procesul Caragiale-Caion” (1973), „Hîncu – ba!” (2002) -, dar şi traduceri din opere clasice – François Villon („Opurile magistrului”), François Rabelais („Gargantua”), Dante Alighieri („Vita Nuova”) etc.