Scurtă istorie a micilor: Mituri urbane, tradiţii şi păreri controversate despre „cel mai vechi street-food românesc”

Ziua Muncii are istoria ei. La fel şi micii care se asociază aproape automat cu data de 1 mai.

Se spune că micii au fost aduşi de către turci în România, ca şi sarmalele, chiftelele, dar noi i-am preluat ca mic tradiţional. Probabil că fiind foarte buni, îi mănâncă toată lumea.

„Ca în orice reţetă culinară se pune problema paternităţii reţetei. Cine a inventat-o? Sunt micii româneşti sau nu sunt micii româneşti. Ei bine, micii sunt şi româneşti, pentru că, la fel ca multe alte reţele, ele au o origine undeva, în orient, dar noi i-am adaptat. I-am pervertit pe gustul nostru. Le-am pus carne de porc, spre deosebire de strămoşii lor orientali. Le-am pus mult mai mult usturoi decât alţii, le-am pus bicarbonat de sodiu, care este, iarăşi, specific românesc” spune Cosmin Dragomir, istoric culinar GastroArt.ro.

Sunt păreri contradictorii dacă ne uităm un pic în istorie. Poate chiar specialiştii spun că ar fi tradiţionali româneşti, apoi, mai în spate, împrumutaţi de la turci. Ideea e că sunt foarte gustoşi şi în mod tradiţional se consumă de 1 Mai.

„Mititeii se pare că au apărut în Balcani, cu influenţe clar otomane, greceşti. Sunt întâlniţi la noi, sunt întâlniţi în fostul spaţiu iugoslav, în Bulgaria, în Grecia, în diferite forme. I-am adaptat şi noi şi au devenit o mâncare tradiţională. Este cel mai vechi street-food românesc. În toate spaţiile balcanice există tot felul de mituri urbane. În cazul nostru se spune că la hanul lui Iordache, faimos pentru cârnaţii pe care îi prepara pe grătar.”

La noi în ţară micul a apărut în secolul XIX într-un han care era fix în acest loc. Denumit hanul lui Iordachi, locul era cunoscut pentru cârnaţii delicioşi. Doar că într-o zi, omul a rămas cu multă carne şi fără maţ în care să o pună, aşa că a luat carnea şi a pus-o direct pe grătar. Abia în 1920 apare prima reţetă de mici care spune că trebuie făcuţi din carne de vită, să aibă o lungime de 7-8 centimetri şi că se servesc musai cu o halba de bere lângă.

„Ştiu că sunt româneşti, şi la un moment dat au apărut în contextul în care erau cârnaţii care erau la grătar. Şi aşa au apărut micii. Asta e istoria pe care o ştiu eu” spune un bărbat.

„Există multe variaţii de mici, nu doar cei tradiţionali, pe care îi ştim. Există combinaţii. Eu îi prefer pe cei care au în compoziţie şi oaie. Se pot face mici şi din peşte, şi mici vegani se fac în momentul de faţă. Au apărut reţete specifice, micii de Lehliu, care au o poveste interesantă. Poftă bună şi staţi acasă!” urează Cosmin Dragomir.