Chiar dacă nu pare a fi pe lista de priorităţi zilnice, odihna este cea mai importantă, iar lipsa acesteia ne afectează nu doar activităţile de zi cu zi şi productivitatea muncii, ci şi sănătatea pe termen lung, explică Alexandru Pavel, medic psihiatru în cadrul centrului medical Bellanima. Potrivit acestuia, semnele insomniei trebuie recunoscute şi cel afectat trebuie să apeleze la ajutor specializat.
Studiile arată că aproximativ 6% dintre adulţii din ţările industrializate suferă de insomnie cronică. În România, prevalenţa insomniei este estimată la 15.8%.
Această afecţiune este mai frecventă la femei comparativ cu bărbaţii (1.44:1), iar numărul cazurilor creşte o dată cu înaintarea în vârstă.
„Există un consens al experţilor din cercetarea somnului asupra unui program
Astfel, se poate considera problematic atunci când o persoană prezintă somnolenţă pe parcursul zilei, oboseală persistentă, dificultăţi de concentrare sau modificări ale dispoziţiei.
„De altfel, aproximativ 40% dintre adulţi afirmă că somnolenţa din timpul zilei interferă cu munca sau activităţile sociale cel puţin câteva zile pe lună ca o consecinţă a lipsei de somn. Astfel, somnolenţa diurnă, poate determina tulburări de concentrare, accidente rutiere, reducerea productivităţii şi a performanţei la locul de muncă”, explică medicul Alexandru Pavel.
Putem vorbi despre insomnie atunci când o persoană nu poate adormi sau se trezeşte des sau foarte devreme, iar această situaţie persistă cel puţin 3 nopţi pe săptămână, pe o durată de cel puţin trei luni. Insomnia primară, care nu este determinată de boli psihice, fizice sau de consumuri de substanţe, apare ca o consecinţă a stresului resimţit de o persoană la serviciu sau acasă, dar şi din cauza supărării, la gândul că nu se va putea odihni din nou.
„Din acest moment, majoritatea persoanelor intră într-un cerc vicios, în care cu cât se străduiesc mai mult să adoarmă cu atât devin mai agitate, crescând dificultatea de a adormi”, avertizează medicul.
„Insomnia trebuie să reprezinte o modificare faţă de un nivel anterior pentru a ne putea gândi că ar putea fi problematic”, explică medicul Alexandru Pavel. Astfel, dacă o persoană a dormit toată viaţa mai puţin de 7 ore şi acest lucru reprezintă o normalitate în viaţa sa, nu putem vorbi despre o insomnie. „Există câteva reguli în psihiatrie ce ne ajută să diferenţiem o situaţie fiziologică, normală de una patologică: intensitatea simptomelor, persistenţa acestora şi consecinţele asupra funcţionalităţii. O persoană care resimte insomnia ca fiind intens neplăcută sau deranjantă, persistentă în timp (mai mult de câteva nopţi în fiecare lună), iar consecinţele acesteia (somnolenţa pe timpul zilei, dispoziţia, problemele de concentrare) îi afectează performanţa la muncă sau relaţiile cu cei din jur, ar trebui să solicite o evaluare”, clarifică specialistul. În acest caz, se recomandă o programare la medicul de familie, dar şi la un medic psihiatru, aceştia urmând să facă o evaluare corectă.
„Aproape toate tulburările mintale pot asocia tulburări ale somnului, însă cele mai frecvente care se asociază cu insomnia sunt: depresia, tulburările de anxietate şi dependenţa de alcool. Trebuie avut în vedere că prezenţa unei tulburări psihice este de 2-3 ori mai frecventă la persoanele cu insomnie. Din punct vedere al bolilor fizice, insomnia este asociată cu boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, boală cardiacă ischemică), sindrom metabolic (obezitate, toleranţă alterată la glucoză), respiratorii, gastrointestinale, renale şi musculoscheletale”, a mai spus medicul Alexandru Pavel.