Rastelurile pentru biciclete devin obligatorii. Parlamentul a adoptat o lege în acest sens

Îţi place să mergi cu bicicleta, dar oraşul nu prea îţi permite.
Ba nu ai piste suficiente, ba nu ai unde să laşi bicicleta, dacă intri într-o instituţie.

Să ştii că această problemă e ca şi rezolvată. Parlamentul a adoptat o lege în acest sens.

Toate clădirile de utilitate publică, autogări şi pieţe sunt obligate să aibă locuri speciale pentru biciclete.

Ion Cristoiu: Nu există decît o singură lume: cea pentru noi

Vestea o bucură pe Anda Trandafir, deoarece merge des pe două roţi.

Studentă la Medicină, Anda preferă bicicleta, atunci când vremea este frumoasă. Ea renunţă la bicicletă doar când are de mers undeva unde găseşte rastel.

Să ştii, însă, că până legea va deveni realitate, va trece o vreme.

Anda Trandafir, biciclistă: Sunt încântată să observ că s-au luat măsuri şi în privinţa bicicliştilor. Eu, de exemplu, m-am confruntat cu o problemă de curând, când am fost la Servicul de Evidenţă a Populaţiei şi nu am avut unde să îmi las bicicleta. Aceeaşi problemă am avut-o când am vrut să ies în oraş, pentru că la terase nu am avut un loc unde să îmi las bicicleta în siguranţă.

Alina Pintilie, director de Comunicare – Primăria Timişoara: Important este să vedem normele metodologice, modelul sau tipul de rastel la care se face referire, apoi vor urma etapele de previzionare a costurilor, de includere a investiţiei în bugetul local şi de demarare a procedurii de achiziţie. De asemenea, costurile rastelurilor pot diferi în funcţie de sistemul de prindere a acestora la sol, de sistemul anit-furt, dacă e prevăzut în normele de aplicare a legi.

De la bugetul local, cei mai mulţi bani ar urma să meargă spre şcoli. Doar în Timişoara sunt aproximativ 300 de clădiri în care funcţionează unităţi de învăţământ, iar un preţ mediu de 500 de lei pe rastel, arată o investiţie de 150.000 de lei. Şi asta fără sisteme anti-furt.