În România, Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, este cunoscut drept ocrotitorul României doarece a propovăduit Evanghelia şi cuvântul Domnului în această regiune. Drept dovadă, avem toponimele din zona Dobrogei, precum Peştera Sfântului Andrei şi Pârâiaşul Sfântului Andrei.
Viaţa şi munca Sfântului Apostol Andrei
Andrei s-a născut la Betsaida, un mic orăşel de pe malul lacului Ghenizaret. Fiu al lui Iona, care se trăgea din Galileea şi frate al lui Petru, printre primii ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos.
Înainte de a sluji pentru a propovădui cuvântul Domnului şi de a deveni Apostol, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La o zi distanţă după Botezul Domnului în Iordan, Îl vede pe Ioan cum arată cu degetul spre Hristos şi zice “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.
Astfel, îl convinge şi pe Petru să îi ofere toată dragostea lui Hristos. Din acest motiv, Sfântului Andrei i se mai spune “cel dintâi chemat al Domnului”.
Alături de ceilalţi Apostoli, îl urmează si însoţeşte pe Mântuitor pe drumurile Ţării Sfinte, bucurându-se de toate cunoştinţele şi de iubirea nemarginită a Mantuitorului Iisus Hristos.
Andrei asistă şi la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut în timpul vieţii pe pământ. S-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc, cel dătător de viţă. Se crede că, împreună cu fratele său, Simon Petru, a fost de faţă la minunea făcută la nunta din Cana. Când Domnul i-a chemat să-L urmeze în timp ce pescuiau, au lăsat totul şi L-au urmat, până la răstignirea pe Cruce. Andrei a văzut Patimile Domnului, plângând nespus de mult la moartea Mântuitorului. Totuşi, credinţa sa a rămas de neclintit, aşa că Isus i se arată atât lui, cât şi celorlalţi apostoli în ziua Învierii.
Conform scrierilor bisericeşti, Andrei merge în Bizantia, Tracia, Macedonia şi Bitinia şi toate ţinuturile de lângă Marea Neagră, de la Dunăre şi Sciţia, şi până în Crimeia, să propovăduiască cuvântul şi iubirea Domnului. Zăboveşte multă vreme în fiecare locaş pentru a îi învăţa pe toţi oamenii despre credinta cea dreaptă şi despre iubirea lui Hristos. Păgânii încearcă să-l alunge, însă Andrei biruie toate împotrivirile cu ajutorul Mielului lui Dumnezeu.
Moartea Sfântului Andrei
După ce se sfârşesc pelerinajele sale în toate aceste ţinuturi, se întoarce la Bizantia, unde îl hironeşte ca şi episcop pe Stahie. Andrei sfârşeşte ca mucenic, fiind răstignit lângă Corint, la Patras, unde este aşezat cu capul în jos pe o cruce în forma de X. pentru că nu s-a simţit vrednic să fie răstignit asemenea Domnului său. Această cruce avea să devina cunoscută drept “Crucea Sfântului Andrei”.
Noaptea Sfântului Andrei, de Vasile Alecsandri
Zgomot trist în câmp răsună!
Vin strigoii, se adună,
Părăsind a lor sicrie.
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
Vântul suflă cu turbare!
A picat stejarul mare,
Cerul s-a întunecat!
Luna saltă-ngălbenită,
Printre nouri rătăcită,
Ca o luntre părăsită
Pe un ocean turbat.
Bufnele posomorâte,
În a lor cuiburi trezite,
Ţipă cu glas amorţit.
Lupii urlă împreună,
Cu ochi roşi ţintiţi la lună,
Câmpul geme, codrul sună,
Satan pe deal s-a ivit!
Iată-l! iată, Satan vine,
Răzbătând prin verzi lumini,
Pe-un fulger scânteietor.
Umbre, stafii despletite,
Cucuveici, iele zburlite
Şi Rusaliile pocite
Îl urmează ca un nor!
Sus, pe turnul fără cruce,
Duhul-rău zbierând se duce,
Şi tot turnul s-a clintit!
Miezul nopţii-n aer trece
Şi, lovind arama rece,
Ore negre douăsprezece
Bate-n clopotul dogit.
Strigoimea se-ndeseşte,
Horă mare învârteşte
Lângă turnul creştinesc.
Iar pe lângă alba lună
Nouri vineţi se adună,
Se-mpletesc într-o cunună
Şi împrejuru-i se-nvârtesc.
Voi, cu suflete curate,
Cu credinţi nestrămutate,
Oameni buni, femei, copii!
Voi, creştinelor popoare,
Faceţi cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrei!
Acum iată, pe mormânturi,
Clătinaţi, bătuţi de vânturi,
Toţi strigoii s-au lăsat.
Aşezaţi într-un rond mare,
Adânciţi în întristare,
Pe sicriu-şi fiecare
Oasele-şi a rezemat.
Unul zice: Eu în viaţă
Cu o mână îndrăzneaţă
Multe drepturi am răpit!
Răpit-am pâinea de hrană
Unei gingaşe orfană
Ce, pierdută şi sărmană,
În mizerie-a pierit!
Altul zice: Eu în lume
Am avut putere, nume,
Căci am fost stăpânitor!
Dar în oarba-mi lăcomie,
Pentru-o seacă avuţie,
Am împins în grea urgie
Pe sărmanul meu popor!
Altul zice: Eu în ţară
Fost-am o cumplită fiară,
Plină de amar venin!
Împotriva ţării mele
Făptuit-am multe rele,
Şi-am legat-o în lanţuri grele
Şi-am vândut-o la străin!
Foc şi ură-n veşnicie
Pe voi cadă, pe voi fie!
Strigă-atunci un glas ceresc.
Şi pe loc cad în morminte
Păcătoasele-oseminte.
Iar pe zidurile sfinte
Trece-un foc dumnezeiesc!
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.