Sfântul Nicolae. Iată ce nume se sărbătoresc şi câţi români îşi sărbătoresc azi onomastica

La bărbaţi, cel mai des întâlnit prenume este Nicolae - 302.555 de persoane

Românii care îşi sărbătoresc azi onomasctica. Este vorba despre 509.294 de bărbaţi şi 294.732 de femei.Se mai întâlnesc următoarele derivate: Culae - 5; Lae - 17; Laie - 9; Nae - 198; Necula - 59; Neculai - 42.730; Nic - 27; Nicholas - 10.834; Nicholaus - 7; Nick - 94; Nicoara/Nicoară - 466; Nicola - 1.332; Nicolaie - 10.915; Nicolaita/Nicolaiţă/Nicolăiţă - 2; Nicolas - 43.090; Nicolaus - 85; Nicu - 24.158; Nicula - 14; Niculae - 21.862; Niculai - 3.218; Niculaie - 1.716; Niculaita/Niculaiţă/Niculăiţă - 9; Nicusor/Nicuşor - 45.464; Nik - 33; Nike - 4; Niklas - 44; Nikola - 197; Nikos - 125; Năiţă - 25.

Poartă prenumele Nicoleta 218.526 de femei

Printre femei se întâlnesc şi următoarele prenume: Necolina - 1; Necolita/Necoliţa - 1; Neculina - 2.252; Neculita/Neculiţa - 178; Nica - 455; Nichi - 18; Nicola - 4.226; Nicolaita/Nicolaiţa/Nicolăiţa - 4; Nicole - 12.581; Nicoletta - 539; Nicolina - 2.373; Nicolita/Nicoliţa - 5.721; Nicoll - 148; Niculaita/Niculaiţa/Niculăiţa - 1; Niculeana - 10; Niculia - 24; Niculina - 43.759; Niculita/Niculiţa - 556; Nicuta/Nicuţa - 1.358; Nika - 37; Niki - 47; Nikki - 5; Nikky - 4; Niko - 4; Nikola - 86; Nikole - 208; Nikolet - 29; Nikoleta - 138; Nikolett - 814: Nikoletta - 540; Nikolette - 14; Nikoll - 23; Nikolle - 43; Niky - 9.

Legenda lui Moş Nicolae

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care, neavând zestre, nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ cu bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe.

Tradiţia darurilor primite de la Moş Nicolae are origini vechi - din vremea unui personaj legendar, care a existat cu adevărat. A fost un episcop cu mare credinţă în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea - Nicolae din Myra-Lichia (undeva, pe meleagurile Turciei de astăzi), căruia îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de oamenii săraci ori necăjiţi. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi, el şi-a dăruit întreaga avere celor nevoiaşi.

Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi în fiecare ţară are propriile caracterisitici şi tradiţii. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.

Sfântul Nicolae era blând, fără de răutate şi smerit cu duhul, ferindu-se de îngâmfare. Sărmanilor le era tată; săracilor, milostiv; mângâietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiţi şi tuturor mare făcător de bine.

Sosind vremea de şcoală, a fost dat la învăţătura dumnezeieştii Scripturi, iar el cu agerimea cea firească a minţii şi cu povăţuirea Sfântului Duh, în puţin timp, a ajuns la multă înţelepciune. Apoi, atât de mult a sporit în învăţătura cărţii, pe cât era de trebuinţă bunului cârmaci al corăbiei lui Hristos şi păstorului celui iscusit al oilor celor cuvântătoare. Deci, făcându-se desăvârşit în cuvântul învăţăturii, s-a arătat desăvârşit şi în lucrul vieţii; de la prietenii deşarte şi de la vorbe nefolositoare cu totul se abătea şi a vorbi cu femeile sau a căuta cu ochii la faţa femeiască, foarte mult se ferea, căci fugind, se depărta de petrecerea împreună cu femeile.

Fericitul Nicolae avea un unchi episcop cu acelaşi nume ca şi dânsul. Unchiul său, văzând pe nepot sporind în viaţă cu fapte bune şi cu totul înstrăinându-se de lume, a sfătuit pe părinţii lui să-l dea să slujească lui Dumnezeu. Iar ei nu s-au lepădat a dărui pe fiul lor Domnului, pe care ei l-au primit ca pe un dar de la dânsul. Pentru că scrie în cărţile cele vechi pentru dânşii, cum că fiind neroditori şi deznădăjduindu-se de a mai avea copii, cu multe rugăciuni, cu lacrimi şi cu multe milostenii au cerut de la Dumnezeu pe acest fiu; iar ei l-au dat în dar Celui ce l-a dăruit pe dânsul.

Primind Sfântul Nicolae asupra sa treapta preoţiei, adăuga osteneală la osteneală, petrecând în post şi în neîncetate rugăciuni, iar cu trupul său cel muritor sîrguindu-se a urma celor fără de trupuri. Astfel, vieţuind întocmai ca îngerii, din zi în zi înflorea mai mult cu podoaba sa cea sufletească şi se arăta vrednic de cârmuirea Bisericii.

În acea vreme, unchiul său, episcopul Nicolae, vrând a se duce în Palestina ca să se închine acolo sfintelor locuri, a încredinţat toată cârmuirea bisericii nepotului său.

Multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfântul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat şi pe mare, ajutând celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţându-i din adâncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducându-i la casele lor; izbăvind din legături şi din temniţe, apărând de tăierea de sabie şi scăpând de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai.

Pe mulţi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămânzi le-a dat hrană. Şi la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte. Ale cărui minuni precum este cu neputinţă a le număra, tot aşa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni.