Societatea civilă din Norvegia are un rol decisiv în guvernare. În România, altă realitatate

Confederaţia Caritas a prezentat, joi, "Analiza comparativă privind furnizarea şi finanţarea serviciilor sociale - 2014", arătând că societatea civilă are un rol major în funcţionarea societăţii norvegiene.

"Analizând volumul şi intensitatea implicării civice din această ţară, putem spune că societatea şi societatea civilă sunt noţiuni care se suprapun şi se confundă. Practic, nu există norvegian fără implicare civică voluntară concretă. (...) Jumătate dintre norvegieni prestează voluntariat corespunzător a 115.000 de norme întregi de muncă, mai mult decât însumează angajaţii industriei petroliere şi învăţământului în Norvegia", se arată în raportul prezentat joi.

De altfel, consultările societăţii civile sunt la ordinea zilei în toate etapele proceselor de guvernare, de la formularea agendei, elaborarea propunerilor, până la procesele de decizie, implementare, monitorizare şi feedback asupra efectelor măsurilor de guvernare, se mai arată în raport.

Serviciile sociale asigurate de societatea civilă au fost transferate în timp către autorităţiile locale, în timp ce serviciile pentru vârstnici, serviciile paliative şi de îngrijire la domiciliu, serviciile pentru persoanele cu dizabilităţi sau cele de locuire sunt asigurate în continuare de către organizaţiile neguvernamentale, mai ales în mediul urban. În schimb, cele mai multe servicii pentru persoane cu dizabilităţi sunt oferite chiar de astfel de persoane şi de către aparţinătorii acestora.

"Sursele de finanţare ale organizaţiilor societăţii civile provin din fonduri publice (o treime). (...) Suplimentar finanţărilor publice, toate activităţile non-profit inclusiv activităţile economice non-profit şi antreprenoriatul social, sunt scutite de taxe şi impozite. TVA este restituit la finele fiecărui an în totalitate tuturor ONG-urilor. De asemenea, sunt prevăzute facilităţi fiscale pentru donaţii", se mai arată în documentul citat.

De altfel, în Norvegia, profitul provenit din loterie şi jocurile de noroc este reinvestit în totalitate în domeniul social şi al susţinerii societăţii civile, iar 49 la sută din resursele totale ale organizaţiilor reprezintă muncă voluntară şi cadouri (donaţii).

În România, societatea civilă se dezvoltă greu şi anevoios, din cauza "terenului social greu afectat din perioada comunistă", dat fiind că atitudinea civică, responsabilitatea individuală şi colectivă, capacitatea de autoorganizare, spiritul de iniţiativă, dar şi încrederea în sine şi în concetăţeni au fost sistematic pedepsite în acea perioadă.

"Totuşi, implicarea civică a crescut în România în mod încurajator, rolul inovativ al ONG-urilor în remodelarea sistemului de asistenţă socială devine tot mai evident, acceptarea ONG-urilor în rândul populaţiei se consolidează, implicarea voluntară şi civică a populaţiei se extinde. De asemenea, asistăm la agregarea ONG-urilor în suprastructuri reprezentative (iniţiative comune, organizaţii umbrelă), capabile de lobby şi advocacy. Dar, din păcate, o colaborare reală, activ-constructivă, de substanţă între ONG-uri şi autorităţi se lasă încă aşteptată. Autorităţile şi ONG-urile, cu puţine excepţii pozitive, continuă să trăiască şi să administreze lumi şi realităţi diferite, puţinele tangenţe fiind predominant confruntative, risipitoare de energie", se arată în documentul citat.

De asemenea, o serie de atribuţii şi responsabilităţi au fost delegate de la nivel central către autorităţile locale, fără ca resursele financiare să fie asigurate în mod corespunzător.

Posibilităţile legale de contractare a serviciilor sociale din partea autorităţilor locale există, însă sunt mult limitate de posibilităţile financiare foarte restrânse ale autorităţilor locale. Autorii documentului consideră că, în majoritatea cazurilor, colaborarea este rezervată, sceptică, alteori "de-a dreptul arogantă şi duşmănoasă".

Totoodată, reglementările contractării sociale sunt ambigue: pe de o parte, există o lege cadru (Legea 292/2011) fără legislaţia secundară aferentă, care prescrie obligativitatea parcurgerii procedurilor de achiziţie publică, pe de altă parte, este în vigoare Ordonanţa Guvernului 68/2003, care descrie posibilitatea contractării, reglementând inclusiv modelul de contract prin ordin ministerial, unde obligaţia parcurgerii procedurilor de achiziţie publică nu este stipulată.

"În plus, obligaţia reînnoirii anuale a contractelor de furnizare de servicii măreşte în mod considerabil birocraţia aferentă şi generează incertitudine în planificarea şi dezvoltarea sustenabilă a ofertei de servicii. Suplimentar, şi în România există finanţări nerambursabile din bugetele locale, reglementate prin Legea 350/2005, însă în mod exclusiv pentru programe sociale. Din acest motiv, o serie de servicii sociale derulate de ONG sunt împachetate sub formă de programe", se mai arată în raport.

Raportul a fost realizat în cadrul proiectului "ONG-uri mai puternice împreună! - Lobby şi advocacy pentru crearea de oportunităţi egale pentru ONG-urile furnizoare de servicii sociale în accesarea finanţărilor publice" ce se derulează pe o perioadă de 20 de luni (1 aprilie 2014 – 31 noiembrie 2015) şi este finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Bugetul proiectului este de 163.890,35 euro din care 88,71 la sută reprezintă finanţare nerambursabilă.