Sorin Ovidiu Vîntu a executat 76 de zile de detenţie, ca urmare a arestărilor din ultimii doi ani

Numele lui Sorin Ovidiu Vîntu a căpătat notorietate prin prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, pentru care 11 persoane au fost condamnate deja, o a 12-a decedând până la finalizarea procesului.

Pe parcursul investigaţiilor, ulterior a cercetării judecătoreşti, Vîntu a reuşit să rămână departe de boxa acuzaţilor, beneficiind de clemenţa unor procurori, până la schimbarea conducerii Ministerului Public (în octombrie 2006-n.r.), implicit a puterii.

În august 2011, Ministerul Public informa că parcursul dosarelor referitoare la Sorin Ovidiu Vîntu este similar, nefiind aprofundat rolul jucat de omul de afaceri, iar în unele situaţii aceiaşi magistraţi au pronunţat în mod repetat soluţii de neurmărire faţă de acesta sau au separat fără temei faptele.

De asemenea, pe parcursul efectuării cercetărilor au existat mai multe încălcări ale normelor de procedură şi au fost dispuse soluţii atipice pentru practica organelor judiciare.

Monitorizări, dar şi comisii rogatorii în mai multe state privind anumite tranzacţii suspecte au condus la identificarea lui Nicolae Popa - fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de Încredere al SOV Invest - în Indonezia, el fiind dat în urmărire internaţională.

În 9 septembrie 2010, procurorii au decis să-l reţină pe Sorin Ovidiu Vîntu, după ce au primit informările de la autorităţile judiciare din Cipru şi Indonezia privind tranzacţiile prin care îi erau viraţi bani lui Nicolae Popa de la omul de afaceri, prin intermediul lui Alex Stoian şi Octavian Ţurcan.

Autorităţile judiciare române au solicitat, prin comisii rogatorii, în Cipru şi Indonezia, audierea mai multor persoane şi obţinerea unor informaţii, printre care şi tranzacţii bancare care să confirme transferarea de bani de la Sorin Ovidiu Vântu către Nicolae Popa, condamnat definitiv pentru prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, la 15 ani de detenţie, fiind păgubite peste 300.000 de persoane cu 6,4 milioane de RON şi 28 de milioane de euro.

Procurorii români l-au audiat, la Jakarta, pe Nicolae Popa, capturat în decembrie 2009, în baza unui mandat internaţional de urmărire prin Interpol.

În urma ultimelor răspunsurilor primite, săptămâna trecută, la comisiile rogatorii solicitate, traducerea actelor şi coroborarea acestora cu informaţiile deţinute, procurorii au decis descinderi la mai multe locaţii şi convocarea la Parchet a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Liviu Luca, Octavian Ţurcan şi a lui Alex Stoian.

Prin conturi ale unor firme deţinute de Liviu Luca şi Octavian Ţurcan, Sorin Ovidiu Vîntu îi remitea sume importante de bani lui Nicolae Popa.

Alex Stoian este şofer al lui Vîntu.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost reţinut, în 9 septembrie 2010, de procurorii Parchetului instanţei supreme, pentru 24 de ore, în legătură cu favorizarea fugii lui Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, din România. Concret, omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost reţinut sub acuzaţia de favorizarea infractorului, ulterior arestat.

Vîntu a stat în arest preventiv şapte zile, el fiind eliberat în 16 septembrie 2010.

În 12 octombrie 2010, procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul instanţei supreme i-au trimis în judecată pe Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan pentru favorizarea lui Nicolae Popa (capturat de autorităţi în Indonezia-n.r.) şi pe Alexandru Stoian (şoferul lui Vîntu) pentru complicitate la această infracţiune.

Popa a fost condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare, pentru fraudă, în anul 2006, alături de Ioana Maria Vlas, în legătură cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, în 2000, în urma căreia mai mult de 300.000 de români şi-au pierdut banii investiţi, iar statul român, care garantase, a fost obligat să plătească circa o sută de milioane de euro compensaţii.

În 21 aprilie 2011, Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar au fost ridicaţi, în urma unui flagrant delict organizat de procurori, care au marcat cei 150.000 de euro pretinşi de patronul Realitatea de la Sebastian Ghiţă, pentru a nu-i rezilia contractul de management după ce acesta a investit 4 milioane de euro.

În 21 aprilie, în jurul orei 17.00, la sediul Realitatea Media, echipa de flagrant condusă procurori l-a prins pe Ion Ilie Cezar (fost Berbeci) după ce a primit de la Alexandru Iacobescu suma de 150.000 de euro.

Atunci era data limită la care Sebastian Ghiţă trebuia să plătească 200.000 de euro pentru ca Sorin Ovidiu Vîntu să nu rezilieze contractul de management al Realităţii. Ghiţă a spus că plăteşte 150.000 de euro lunar şi a încercat, iniţial, să amâne termenul stabilit, invocând faptul că trebuie să plătească salariile angajaţilor postului TV Publika.

Pentru că nu a reuşit să ajungă la o înţelegere, miercuri, Ghiţă a plătit 150.000 de euro, prin intermediul lui Alexandru Iacobescu, banii fiind însemnaţi anterior la sediul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arată procurorii în propunerea de arestare preventivă a lui Vîntu.

Iacobescu este martor în dosar.

În 24 octombrie 2011, între SC Realitatea Media SA şi SC Asesoft International SA a fost încheiat "contractul pentru servicii de consultanţă şi management strategic şi asigurarea resurselor de finanţare ale activităţii", semnat între Sorin Freciu, în calitate de reprezentant al Realitatea Media şi Sebastian Ghiţă, în calitate de reprezentant al SC Asesoft International SA, spun procurorii.

Obiectul contractului cuprinde Produsele Media: I. Posturi de televiziune: 1.Realitatea TV, 2.The Money Channel; II. Posturi de radio: 1. Radio Guerilla, 2. Radio Realitatea FM semnate de aceleaşi părţi şi Anexa nr.2 la Contract RTM-ASESOFT nr.GD1029/24 octombrie 2010 care cuprinde cuantumul sumelor alocate (5.000.000 de euro), tranşele (între 1-2 milioane de euro), termenele de alocare (imediat după semnare şi până la 15 ianuarie 2011), destinaţia (în interesul societăţii), cu menţiunea că sumele sunt purtătoare de dobândă.

Potrivit clauzelor contractuale, profitul realizat la sfârşitul fiecărui an, revenea în proporţie de 80 la sută firmei SC Asesoft International SA şi 20 la sută SC Realitatea Media SA.

Pentru punerea în aplicare a contractului, Ghiţă urma să asigure sursele de finanţare necesare societăţii, să achite datoriile, să plătească salariile şi toate cheltuielile pentru funcţionarea în parametrii a societăţii.

Negocierile care au precedat încheierea contractului de management s-au desfăşurat la locuinţa lui Vîntu, în prezenţa reprezentanţilor SC Realitatea Media SA, Sorin Freciu, Dragoş Nedelcu, membrii în Consiliul de Administraţie şi reprezentanţii SC Asesoft International SA şi reprezentanţii firmei Asesoft Internaţional SA, Sebastian Ghiţă şi Alexandru Iacobescu, membru în Consiliul de Administraţie, desemnat de Ghiţă. Implicarea lui Vîntu se explică prin faptul că acesta, potrivit declaraţiilor publice, controlează prin persoane interpuse acţionariatul Realitatea Media, spun anchetatorii.

Conform contractului asumat, până la finele anului 2010, Ghiţă a creditat societatea cu peste 4.000.000 de euro, respectiv aproximativ 90 la sută din valoarea contractului.

Deşi obiectul contractului prevede atât asigurarea resurselor de finanţare ale activităţii, cât şi preluarea managementului, Vîntu a continuat să se implice în politica editorială şi în administrarea postului Realitatea TV.

Astfel, între Vîntu şi Ghiţă au apărut tensiuni, soldate, în final, cu o plângere penală la Parchet.

Patronul Asesoft, Sebastian Ghiţă, care a preluat managementul Realităţii, l-a acuzat pe Sorin Ovidiu Vîntu de ameninţare şi şantaj.

În 21 aprilie 2011, după ce Sebastian Ghiţă a plătit cei 150.000 de euro ceruţi de Sorin Ovidiu Vîntu, bani ce au ajuns la Ilie Ion Cezar, a intervenit Parchetul.

Judecătoria sectorului 5 Bucureşti (sediul arestului unde au fost deţinuţi cei doi fiind în acest sector, astfel că a atras competenţa acestei instanţe- n.r.) a respins propunerea procurorilor de arestare preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar, iar acuzarea a făcut recurs.

În 29 aprilie 2011, după judecarea contestaţiei procurorilor, Tribunalul Capitalei s-a pronunţat pentru arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar, emiţând în acest sens un mandat pentru 29 de zile.

În 23 mai 2011, Vîntu şi Cezar au fost deferiţi justiţiei, pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă, iar în 16 iunie cei doi acuzaţi au fost eliberaţi condiţionat, de către instanţă.

În 8 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti a decis arestarea preventivă pentru 29 de zile a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Liviu Luca (prim-vicepreşedintele CNSLR-Frăţia şi membru al Comitetului Economic şi Social European), Sorin Mihai, Ioan Bohâlţeanu, Gheorghe Şupeală (fost director general al Petromservice), Zizi Anagnastopol (fost director financiar al Petromservice), Octavian Ţurcan, Mihai Viorel Râmboacă, Răzvan Florin Râmboacă şi Daniela Lăcrămioara Braşoveanu, acuzaţi de delapidare, spălare de bani şi, respectiv, complicitate la delapidare în cazul societăţii Petromservice.

Potrivit procurorilor Parchetului instanţei supreme, sume din patrimoniul Petromservice au fost transferate, prin operaţiuni succesive derulate prin 22 de companii offshore controlate, în conturile personale sau ale unor societăţi înregistrate în străinătate şi în România, în special SC Realitatea Media SA (14.200.000 de euro), SC Imobiliar Network 2002 SA (6.725.000 euro) şi SC GM Invest SA (1.300.000 euro).

Suma de 14,2 milioane de euro a ajuns în contul Realitatea Media prin trei operaţiuni, în 2007, 2008 şi 2009, când de la Petromservice au fost virate sume de bani prin conturile mai multor companii offshore, notează procurorii.

Procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au insstituit sechestru asigurator asupra a aproximativ 81 imobile - aproximativ 46 de terenuri intravilane şi extravilane, cinci apartamente, clădiri cu destinaţie de hotel, restaurante, alte spaţii comerciale, un bloc de opt etaje, autoturisme, ambarcaţiuni, conturi bancare - pentru recuperarea prejudiciului.

Probele obţinute în urma comisiei rogatorii internaţionale solicitate în dosarul fraudării Petromservice arată că cele 22 de companii offshore prin intermediul cărora s-au realizat achiziţiile de acţiuni şi fraudarea patrimoniului companiei sunt controlate de Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan.

Dintre cele 22 de companii offshore, 13 îl au ca beneficiar real pe omul de afaceri moldovean Octavian Ţurcan, trei pe Sorin Ovidiu Vîntu, cei doi fiind beneficiari reali şi la o altă companie offshore. Alte două companii, una înfiinţată în 2003 şi alta în 2006, îl au ca beneficiar real pe Liviu Luca.

În 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia celor zece acuzaţi, astfel că a dispus eliberarea lor din arest şi să fie cercetaţi în stare de libertate.

În 24 mai 2012, procurorii Parchetului instanţei supreme au început urmărirea penală în cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu, în dosarul privind prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), fiind acuzat de spălare de bani şi delapidare.

Cercetările efectuate au stabilit că Vîntu Sorin Ovidiu a supus procesului de spălare a banilor suma de peste 700.000 lei proveniţi din infracţiunea de delapidare şi peste 9,6 milioane lei proveniţi din infracţiunea de înşelăciune, adică peste 5,4 milioane de dolari la data prăbuşirii FNI.

În cazul prăbuşirii din 2000 a Fondului Naţional de Investiţii (FNI), Sorin Ovidiu Vântu nu a mai fost audiat la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 2003, când a spus că ancheta are o altă conotaţie, iar procurorul de caz nu a mai făcut niciun demers procedural, în afară de a-l scoate de sub urmărire sau de a decide neînceperea urmăririi penale.

"La propunerea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, în considerarea dosarelor aflate pe rolul acesteia, în care se efectuează cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani de către Sorin Ovidiu Vîntu, precum şi a solicitării de redeschidere a dosarului Fondului Naţional de Investiţii formulate de condamnatul Nicolae Popa, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, au fost analizate cauzele soluţionate anterior de Ministerul Public, având ca obiect fraudarea FNI sau infracţiuni de spălare de bani presupus a fi comise de Vîntu, fiind identificate următoarele dosare:
1. Dosarele penale nr.372/D/P/2004 şi nr.374/D/P/2004 - care au vizat generarea unor pagube în patrimoniul investitorilor FNI;
2. Dosarul penal nr.76/P/2005 - privind prejudicierea Băncii Agricole SA;
3. Dosarul penal nr.754/D/P/2006 - privind constituirea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID) SA;
4. Dosarul penal nr.34/D/P/2005 - privind falimentul Băncii Române de Scont", a informat Ministerul Public.

Nicolae Popa, condamnat în lipsă la 15 ani de detenţie pentru prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, a solicitat autorităţilor române, după ce a fost extrădat din Indonezia, redeschiderea cazului FNI.

În urmă cu 12 ani, s-a conturat legenda că Vîntu este deasupra legii, având în vedere că dosarele sale rând pe rând erau restituite de instanţă la Parchet sau era închise de procurori.

De altfel, în motivarea deciziei de arestare a lui Vîntu din 29 aprilie 2011, judecătorii Tribunalului Bucureşti susţin, între altele, că "stăruinţa infracţională sedimentează convingerea că inculpatul nu are consideraţie pentru normele sociale, pentru ordinea socială, ci duce o luptă continuă cu legea pentru că a constatat că poate învinge".

Tot instanţa Tribunalului Bucureşti consemna într-o altă motivare a deciziei de menţinere a lui Vîntu în arest preventiv: "(...) în cauzele pe care le are pe rolul instanţelor, prin apărătorii aleşi, încearcă să scape de judecători pe care îi consideră «indezirabili» şi din nefericire uneori şi reuşeşte".