Soţul Zoiei Ceauşescu a obţinut executarea silită pentru suma de 30.000 de lei şi bunurile confiscate în 1989

Instanţa i-a admis cererea lui Mircea Oprean înregistrată în 28 februarie pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 şi au încuviinţat executarea silită a PICCJ, soluţia neavând cale de atac.

"(Instanţa -n.r.) Admite cererea. Încuviinţează executarea silită privind pe creditorul Oprean Ioan-Mircea şi şi pe debitorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, pe raza sectorului 5 Bucureşti, în baza titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 4061/05.06.2009 a Judecatoriei sectorului 4 Bucureşti, modificată prin Decizia civilă nr.1539/29 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă. Fără cale de atac", se arată în minuta soluţiei civile a Judecătoriei Sectorului 5, din data de 9 martie 2012.

Judecătoria sectorului 4 Bucureşti hotărâse şi restituirea a peste 14.000 de lei, respectiv 16.000 de lei, decizia instanţei devenind executorie.

Astfel, pentru punerea în executare a deciziei de restituire a sumei, avocatul lui Mircea Oprean, Haralambie Voicilaş, a făcut acţiune la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, care în 9 martie a admis-o, însă Ministerul Public anunţă că va face contestaţie la executare.

Avocatul Voicilaş a declarat, pentru MEDIAFAX, că s-a încercat calea amiabilă de a recupera banii, urmând ca împreună cu un executor să solicite Ministerului Public să stabilească condiţiile plăţii.

În decembrie 1989, Zoe, Valentin şi Nicu Ceauşescu - cei trei copii ai cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu, condamnat şi executat pentru genocid - au fost arestaţi sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale, fiindu-le confiscate mai multe bunuri. Ulterior, ei au fost eliberaţi şi cercetaţi în stare de libertate.

După şase ani, respectiv în 12 ianuarie 1996, Parchetul General (actual Parchet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-n.r.) a decis scoaterea de sub urmărire penală a celor trei copii ai fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Totodată, s-a dispus şi revocarea măsurilor asiguratorii puse pe bunurile lor.

La scurt timp după ce procurorii au dispus restituirea bunurilor, Zoe Ceauşescu a solicitat instanţei să i se înapoieze bijuteriile, tablourile şi cărţile, precum şi alte obiecte, intrate în patrimoniul statului. Ea a obţinut o hotărîre judecătorească prin care autorităţile erau obligate să-i restituie patru bijuterii şi alte cîteva din obiectele cerute.

În 20 noiembrie 2006, Zoe Ceauşescu - fiica soţilor Ceauşescu şi sora lui Valentin şi Nicu - a decedat, lupta în instanţă fiind continuată de soţul său. Anumite valori din casa Zoiei, apreciate a fi incunabule, stampe şi cărţi rare, au ajuns la Biblioteca Naţională, fiind returnate parţial înainte să moară.

La rîndul său, Valentin Ceauşescu a cerut Tribunalului Bucureşti să-i fie restituite obiectele luate. Bunurile - tablouri, porţelanuri, precum şi alte obiecte de artă - au fost evaluate, în anul 1998, la 150 de milioane de lei, iar în 2001 valoarea lor a fost estimată la aproximativ două miliarde de lei.

Instanţa a hotărât "restituirea către Valentin Ceauşescu a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse măsuri de indisponibilitate şi confiscare şi care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta şi de la Nicu Ceauşescu".

Tribunalul Bucureşti arăta că anumite obiecte pot avea "caracter public, cum ar fi operele de artă", iar dacă nu ar exista motive să fie deţinute de alte instituţii şi dacă se dovedeşte că acestea nu au aparţinut fostului PCR, trecând în patrimoniul statului, bunurile pot fi restituite. Totuşi, instanţa nu a admis şi restituirea bunurilor aparţinând soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu.

O altă parte din avere, tablourile şi obiectele de artă au fost revendicate de moştenitori de la Muzeul Naţional de Artă, în mai multe procese. După mai multe faze procesuale, dar şi rejudecări, într-un final, singurul moştenitor rămas în viaţă, Valentin Ceauşescu, a avut câştig de cauză. În 17 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât, printr-o sentinţă irevocabilă, ca cele 15 tablouri şi obiectele de porţelan şi de argint, confiscate familiei Ceauşescu, să fie restituite fiului moştenitor al cuplului dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu.

Muzeul însă a "clasat" tablourile.

La solicitarea agenţiei MEDIAFAX, Biroul de presă al Ministerului Public a comunicat că prin sentinţa civilă 4061/5 iunie 2009 pronuntată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti s-a dispus restituirea următoarelor bunuri:

"1. obiectele de artă, respectiv tablouri şi o sculptură, după cum urmează: N.Tonitza - Studiu pentru un portret; Gh. Petraşcu - Natură statică cu fructe şi cană; Gh. Petraşcu - Natură statică ulcior cu mere verzi; Th. Pallady - Nud în şezlong; N. Dărăscu - Portul Chicago; Fr. Şirato - Peisaj cu casă din Balcic; Fr. Şirato - Maci în vas albastru; N. Ciucurencu - Natură statică cu urcior; Mirea - Peisaj cu doi copaci; Th. Pallady - Nud şezând; Th. Pallady - Portret de femeie; H. Flămându - Portretul Zoiei (bronz); Şt. Luchian - Ţărănci strângând recolta

2. cărţi şi albume de artă, aflate în custodia Muzeului Naţional de Artă
3. sumele de 16.098 lei, respectiv 14.783, individualizate în recipise de consemnare CEC;
4. sumele de 130.020 lei, 8.900 lei şi 4.800 lei, ridicate în numerar de la Zoia Ceauşescu şi Oprean Ioan Mircea;
5. bunuri personale identificate la filele 65,74,75 in Vol.X din dosarul penal", arată Ministerul Public.

În urma cererii lui Oprean, Ministerul Public a început executarea benevolă.

"Tablourile, cărţile şi albumele de artă existente la Muzeul Naţional de Artă au fost restituite lui Oprean. Sunt in curs demersurile pe lângă instituţiile financiare depozitare ale sumelor de bani pentru indentificarea şi restituirea acestora, în condiţiile hotărârilor judecătoreşti. Pentru bunurile de la pct. 5 nu s-a putut deschide procedura de restituire, din cauza lipsei dosarului penal. Acest dosar a fost cerut de Tribunalul Bucuresti în cauza în care se judecă contestaţia la executare a Muzeului Naţional", mai spune sursa citată.

Totodată, informaţile obţinute marţi, 13 martie 2012, de la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, arată faptul ca Tribunalul Bucureşti a început restituirea volumelor din dosarul penal, dar, din cauza numărului foarte mare de dosare, sunt trimise pe rând.

"Astfel, după recuperarea volumului X din dosarul penal,Ministerul Public va notifica creditorul pentru realizarea unui punctaj şi pentru identificarea custodelui bunurilor", precizează sursa citată.

Revenind la procedura executării silite demarate de creditor, sursa citată afirmă că, după ce, în 28 september 2011, la solicitarea şi în prezenţa reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Muzeul Naţional de Artă i-a restituit lui Mircea Oprean tablourile şi cărţile, acesta a promovat o altă acţiune în justiţie împotriva instituţiei, solicitând restituirea tuturor bunurilor personale confiscate prin ordonanţa emisă la 26 aprilie 2001 în dosarul nr.25/P/Sp/1993.

"Dosarul a avut numărul 4203/302/2011 pe rolul Judecătoriei sector 5 Bucureşti, instanţă care a respins în mod firesc acţiunea pentru autoritate de lucru judecat. În realitate, acest al doilea proces a constituit doar un pretext pentru a pune in discuţie restituirea nu a bunurilor personale, pentru că, în realitate, nu acesta este interesul lui Oprean, ci a altor tablouri, asupra cărora instanţa nu a dispus restituirea. Trebuie menţionat că tablourile menţionate nu reprezinta totalitatea tablourilor confiscate de la Zoia Ceauşescu şi Oprean I. Mircea, ci doar acelea asupra cărora parchetul şi instanţele de judecată au dispus restituirea. Alte tablouri, de valoare similară, au rămas confiscate, intrând astfel în patrimoniul statului. Oprean a solicitat instituţiei noastre restituirea tuturor tablourilor, în schimbul renunţării la judecată în dosarul deschis pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, cerere care evident că a fost respinsă, ca lipsită de temei legal", explică Ministerul Public în răspunsul remis la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

Mai mult, instituţia susţine că cererea de încuviinţare a executării silite formulată de Mircea Oprean, care a făcut obiectul dosarului nr. 4481/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, priveşte o executare care se află în curs, titlul executoriu invocat fiind în cea mai mare parte executat de bună voie de Ministerul Public.

"Astfel, este evident faptul ca în cererea de încuviinţare silită, creditorul nu a învederat instanţei de judecată că titlul a fost executat parţial. Încheierea de încuviinţare este irevocabilă şi nu poate fi atacată. Însă, după notificarea creditorului (neformulată până la acest moment), Ministerul Public va formula contestaţie la executare pe motivele invocate", arată sursa citată.