Spionul român care a fugit, în 1973, în SUA, rămâne cu condamnarea la moarte

Avocatul şi-a încheiat pledoaria spunând că hotărârea de condamnare la moarte, precum şi întregul proces s-a făcut în baza unei adrese a Ministerului de Interne (MI) de la acea vreme, "fără probe coroborate şi pe baza mărturiei fostei soţii a lui Răuţă cum că a primit de la acesta două cărţi poştale din SUA".

Pentru aceste motive avocatul le-a cerut magistraţilor instanţei supreme admiterea revizuirii în etapa recursului, anularea sentinţei penale din septembrie 1974 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, achitarea condamnatului pentru infracţiunile de trădare prin transmitere de secrete, pentru infracţiunea de dezertare şi pentru infracţiunea refuzului de înapoiere în ţară. În plus Dancu a cerut şi înlăturarea pedepselor complementare, cea de confiscare totală a averii şi cea de degradare militară.

Procurorul de şedinţă s-a opus acestor solicitări şi a arătat că deciziile date de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel au fost corecte.

În motivele de recurs depuse de avocat la instanţa supremă se arată că Răuţă este cetăţean american, cu domiciliul în Statele Unite ale Americii (SUA). Potrivit documentului citat acesta s-a născut în judeţul Alba la 6 noiembrie 1943. Răuţă a absolvit în 1966 Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii după care a fost cooptat şi angajat la Direcţia de Informaţii Externe (DIE). În noiembrie 1973, în timpul unei vizite oficiale în SUA el a cerut şi primit azil politic, se mai arată în motivarea recursului.

Constantin Răuţă mai spune în documentul citat că "DIE îi cerea să-şi foloseascã cunoştinţele profesionale de inginer tocmai în scopul îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români". El arată că "în aceste condiţii singura soluţie văzută de el a fost solicitarea de azil politic în SUA".

Procesul de revizuire a început la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, instanţa care l-a condamnat la moarte în 1974 pe Constantin Răuţă. În 21 ianuarie 2008 cererea de revizuire a fost respinsă de această instanţă pe motiv că nu au fost descoperite fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţa de judecată la soluţionarea procesului.

Răuţă a contestat decizia, însă a făcut-o prea târziu, fiind depăşit termenul prevăzut de lege. Astfel, Curtea Militară de Apel spune că acţiunea s-a făcut tardiv, respectiv că avocaţii nu au demonstrat că "s-ar fi descoperit ulterior condamnării fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă în soluîţionarea cauzei".