Spitalele clasificate în categorii superioare cu plan de conformare îşi pot rezolva problemele în 2012

Proiectul de ordin prevede modificarea criteriilor de clasificare, care să permită includerea în categoriile I şi II a spitalelor clinice aflate în centrele universitare, în care mai există şi alte unităţi spitaliceşti, care pot să asigure permanenţa asistenţei medicale în specialităţile deficitare spitalului solicitant.

În vederea asigurării continuităţii activităţii furnizate la nivelul unităţilor sanitare din categoriile I şi II se impune prorogarea termenului de valabilitate a clasificării provizorii de la 31decembrie 2011 la 31 decembrie 2012, astfel încât criteriile minime obligatorii pentru categoria aprobată să poată fi îndeplinite avându-se în vedere noile prevederi legale, potrivit proiectului de act normativ.

O altă schimbare din criteriile minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă vizează faptul că unităţile sanitare din categoriile I şi II pot contracta serviciile pe care nu le au de la alte spitale pentru cel mult trei specialităţi, faţă de numai două câte sunt în prezent, a declarat pentru MEDIAFAX doctorul Călin Alexandru, director în Ministerul Sănătăţii.

El a precizat că, spre exemplu, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB) nu are secţii de pediatrie şi petnru boli infecţioase, dar poate contracta aceste servicii prin alte unităţi sanitare.

Directorul SUUB, Cătălin Cârstiu, declara, în decembrie 2011, că Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti nu poate realiza secţie de boli infecţioase şi nici de pediatrie, aşa cum cere planul de conformare pentru a se menţine în categoria I, dar colaborează cu unităţi sanitare de profil pentru rezolvarea cazurilor.

"Cred că îndeplinim condiţiile pentru a rămâne în categoria I. Avem voinţă pentru comasare şi pentru colaborare cu alte spitale. Cred că este nevoie de trei confomări nu de două", spunea atunci profesorul Cârstoiu.

De asemenea, proiectul de ordin prevede introducerea responsabilităţii spitalului de realizare a activităţii de îndrumare şi coordonare metodologică, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului Sănătăţii.

Potrivit proiectului, în cazuri excepţionale, motivate obiectiv, ministrul Sănătăţii poate aproba clasificarea provizorie, valabilă până la data de 31 decembrie 2012, pentru un spital care îndeplineşte doar parţial criteriile minime obligatorii pentru categoria solicitată, cu condiţia prezentării de către unitatea solicitantă a unui plan de conformare cu responsabilităţi şi termene de implemntare precis specificate.

În 2011, peste 110 spitale au fost trecute într-o categorie superioară cu plan de conformare, cu condiţia ca până la 1 ianuarie 2012 să fie rezolvate problemele din acest plan.

Este vorba despre două spitale din Bucureşti - Spitalul de Urgenţă Floreasca şi Spitalul Universitar - şi de cinci spitale din ţară - Spitalul de Urgenţă din Timişoara, cele din Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Iaşi şi Constanţa. Toate cele şapte sunt cu plan de conformare.

Din 352 de spitale publice din România care au ordine de clasificare, 335 sunt unităţi sanitare cu paturi. Majoritatea ca şi număr sunt în clasa a IV-a de competenţă, care înseamnă 123 de spitale, 92 sunt în clasa a V-a monospecialitate, mai ales boli cronice, 35 de unităţi sunt în categoria a III-a şi 14 sunt în categoria a II-a. În categoria întâi sunt cele şapte unităţi sanitare, toate cu plan de conformare, potrivit MS.

Dacă un spital avansează la dotare - unul dintre criteriile la clasificare -, la liniile de gardă sau îşi extinde activitatea şi la alte domenii de specialitate şi crede că se poate încadra într-o clasă superioară, va putea oricând solicita încadrarea într-o treaptă superioară. Nu este o soluţie închisă, spunea în august 2011 fostul ministru al Sănătăţii.

Spitalele aveau termen 15 decembrie 2011 să rezolve problemele semnalate de comisia de evaluare, altfel urmau să fi trecute într-o categorie inferioară, pierzând sumele alocate categoriei superioare din care au fost declasificate.

Proiectul MS prorogă termenul cu cel mult un an, timp în care spitalele din categoriile I şi II îşi pot rezolva problemele.