Spitalul de Psihiatrie Săpoca, probleme grave încă din 2017. Pacienţii au povestit că erau bătuţi „cu mătura”, împinşi şi legaţi

Experţii Centrului de Resurse Juridice au efectuat în 2017 o serie de verificări în cadrul Spitalului Săpoca – Ojasca. Aceştia au vorbit cu pacienţii spitalului de psihiatrie, ale căror declaraţii au fost consemnate în raportul realizat la finele verificărilor efectuate. În acest raport au putut fi sesizate o serie de probleme, dintre cele mai grave, cu care spitalul se confrunta încă din 2017.

În raportul întocmit de experţii CRJ este consemnat faptul că în spitalul de psihiatrie Săpoca- Ojasca au avut loc o serie de evenimente de o gravitate extremă. Aceştia au mai precizat în raportul întocmit în urma verificărilor dispuse la spitalul de psihiatrie Săpoca- Ojasca că alte aspect penale vizează acuzaţii ale pacienţilor cu privire la legarea, bătaia şi alt tipuri de agresiuni îndreptate asupra lor de către personalul unităţii medicale.

„Pe parcursul vizitei am fost abordaţi de câţiva pacienţi care au reclamat legări, agresiuni fizice, lipsa accesului la haine groase iarna, altele (…) La o discuţie cu 3 pacienţi, aceştia povestesc despre bătăile pe care le primesc de la supraveghetori/ infirmieri. Pacienţii declară că sunt bătuţi (”cu mătura, cu ce nimeresc”), împinşi şi legaţi de pat, legarea fiind o măsură dispusă de medicii psihiatri, în special dacă nu mai sunt locuri la izolator”, se arată în raportul CRJ.

De asemenea, potrivit datelor din raport, pacienţii mai relatau şi faptul că infirmierele furau mâncare de la cantină. Întrebaţi dacă au spus cuiva că sunt bătuţi, pacienţii au afirmat faptul că nimeni nu ia nicio măsură şi că le este teamă de medici, pentru că îi leagă, se mai arată în raport.

Experţii au precizat faptul că „relativ recent” faţă de momentul vizitei lor în unitatea medical au avut loc şi câteva situaţii de autoagresiune, prin „tăierea gâtului”, în cazul a doi pacienţi internaţi acolo.

„Ambele persoane au fost transportate de urgenţă la UPU. Unul dintre pacienţi a fost salvat însă celălalt pacient, deşi a fost salvat la nivel UPU, nu a mai revenit la SPMS, evoluţia ulterioară fiind nefavorabilă, pacientul decedând în cele din urmă”, se arată în raportul realizat de experţii CRJ.

„Conform afirmaţiilor unor persoane cu care am avut discuţii pe parcursul vizitei, cazul pacientului decedat a fost anchetat, nu s-a vrut ”ascunderea sub preş”, cu certitudine a fost autoagresiune însă persoanele care au relatat această situaţie nu cunosc motivele decesului şi nici evoluţia anchetei”, completează aceştia.

Un alt aspect grav consemnat în raportul CRJ care a reieşit din discuţia cu unul dintre angajaţii spitalului era legat de situaţia unei paciente bolnavă de cancer în stadiu terminal. „Pentru că aparţinătorii nu s-au preocupat de situaţia acesteia iar persoana locuia în spital, medicii unităţii au considerat că este oportună măsura de a-i solicita pacientei o declaraţie pe proprie răspundere din care să reiasă că nu doreşte să facă analize amănunţite. Astfel, medicii considera că spitalul s-a degrevat de obligaţia de a face cercetări amănunţite privind starea acesteia”, arată datele raportului întocmit de experţii CRJ.

În acelaşi document este consemnată şi situaţia unui bărbat, găsit la izolator, în regim de izolare. Din sumarul situaţiei domnului numit în continuare în raport „C.P”, reiese faptul că acesta era coerent, calm, conştient de situaţia în care se afla. El a fost izolat după ce a spart mai multe geamuri în spital, dar şi vitrine magazinului din curtea spitalului, ca urmare a unor halucinaţii pe care le-a dezvoltat, se arată în raport.

„Declară că a spart multe geamuri în spital, vreo 11, 12. De aceea nu crede că va ieşi curând de la izolare. (…) De 3 luni domnul C.P. îşi petrece timpul într-un salon de aproximativ 12-15 mp, fără noptieră, cu un pat şi o fereastră situată dincolo de nivelul ochilor, sus, spre tavan. Salonul este mai degrabă întunecat. Nu are obiecte personale (sunt la ”cuşetă”). Puţinele obiecte pe care le foloseşte (un suc de exemplu), le ţine sub pat sau sub pernă. Stă in salon. Nu prea are cu cine să vorbească pentru că este la izolare. Îi este greu, dar ce să facă”, se precizează în raportul întocmit de experţii CRJ.

Un alt caz prezentat în raport este cel al unui pacient care în 2017, anul în care a fost realizată monitorizarea de către experţii CRJ, era internat la Spitalul de Psihiatrie Săpoca de aproximativ 10 ani. Bărbatul apare în continuarea raportului numit B.D.D. Pacientul a abordat pe parcursul vizitei de monitorizare expeţii, rugându-i „insistent şi cu disperare” să-l ajute să părăsească instituţia pentru că „nu mai suportă şi îi trece viaţa degeaba. Vrea să îşi întemeieze o familie, nu i se spune ce se întâmplă şi de ce trenează atât de mult procesul său”.

„Personalul medical cu care am discutat nu a putut să ne furnizeze informaţii precise despre motivul internării sale. Conform declaraţiilor acestora, este diagnosticat cu schizofrenie iar fapta penală a presupus intrarea într-un local cu o sabie însă se pare că nu a vătămat pe nimeni. Nu dispunem de mai multe informaţii”, se arată în raport.

Experţii CRJ au precizat în documentul întocmit de ei şi faptul că iniţial, registrul de sesizări şi reclamaţii al spitalului nu a fost găsit, personalul spitalului declarând că registrul a dispărut în acea zi, el fiind de regulă aţezat la intrare. În cele din urmă, registrul a fost găsit şi adus pentru consultare. Pe măsură ce experţii au parcurs registrul, au remarcat o serie de sesizări, în special ale unei paciente, care menţiona conflicte cu alţi pacienţi sau medici.

„Sesizarea nr. 13 Subsemnata V.S.A., doresc ca dna doctor psihiatru A.M.P, să nu mă mai jicnească zicându-mi proastă, curvă şi ţigancă”, spunea pacienta în sesizarea ei din registru, consemnată de către experţi în raportul întocmit.

Psihiatrul care însoţea experţii la acel moment, afirma că aceste sesizări sunt „manifestări ale sindromului bipolar al pacientei. De asemenea, am întâlnit un pacient care afirmă că scrisorile pe care încearcă să le trimită îi sunt rupte sau netrimise”, se mai precizează în raport.

O altă neregulă găsită într-unul dintre pavilioanele secţiei Ojasca viza faptul că pacienţii purtau aceeaşi vestimentaţie treninguri, în timp ce în alte alte secţii/saloane pacienţii purtau acelaşi tip de haine, însă de culori diferite. Personalul spitalului le-a explicat experţilor faptul că în spitalul de psihiatrie folosesc un cod de culori pentru a face distincţia între pacienţii de la diferite secţii.

„Astfel, într-o anumită subsecţie, într-un anumit pavilion, toţi pacienţii sunt îmbrăcaţi la fel. Am observat pacienţi care aveau treninguri pe ale căror bluze, pe spate, este inscripţionat mare, vizibil, ”PACIENT”. Considerăm că lipsa elementelor de personalizare şi individualizare vestimentară şi, în general, a aspectului personal, a spaţiului personal, afectează demnitatea acestor persoane şi produce depersonalizare şi dezumanizare, afectând şi degradând suplimentar starea emoţională, spirtuală, cognitivă şi morală”, precizează experţii CRJ în raportul întocmit în 2017.