Statistică îngrijorătoare: Unu din trei adolescenţi nu ar vorbi cu părinţii dacă ar trece printr-un abuz sexual

De Ziua Educaţiei, fundaţia World Vision România lansează primele rezultate ale consultării (realizată în rândul elevilor, profesorilor şi părinţilor) în perioada 23-30 septembrie despre abuzurile sexuale asupra copiilor.

Dintre cei 700 de elevi chestionaţi, aproape unu din patru (24%) s-a confruntat la şcoală cu comentarii de natură sexuală. În acelaşi timp, 17.5% spun că la şcoală au fost atinşi într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri fiind vorba de colegi. În 12.7% dintre cazuri, atingerile au venit din partea colegilor, în 1% de la profesori, iar în 3.8% din cazuri adolescenţii au răspuns că de la alte persoane.

Întrebaţi de situaţiile de abuz sexual cu care s-au confruntat în general, nu doar în spaţiul şcolar, 51.5% spun că au avut de-a face cu priviri insistente asupra corpului lor. La peste 26% li s-au trimis fotografii nud şi li s-a cerut să trimită fotografii nud cu ei. Aproape 22% dintre adolescenţi spun că le-a fost atins corpul fără să fie de acord, iar circa 21% au fost urmăriţi pe stradă.

Dintre adolescenţii care spun că s-au confruntat cu atingeri fără consimţământ, doar în 35% dintre cazuri agresorii sunt necunoscuţi.

Peste 22% dintre elevii chestionaţi spun că obligarea sau invitarea unui minor să vizioneze imagini pornografice este un abuz sexual doar într-o mică măsură sau nu este deloc. Unu din zece adolescenţi crede că mimarea actului sexual în faţa unei persoane (fără ca actul sexual să aibă loc) nu reprezintă deloc o formă de abuz sexual, iar 18.4% cred că este abuz doar într-o mică măsură.

Întrebaţi în ce măsură consideră că insistenţa unui partener de-a întreţine relaţii sexuale, chiar dacă celălalt nu vrea sau are îndoieli este o formă de abuz sexual, 9% au răspuns că este doar în mică măsură sau nu este deloc abuz.

16,5% dintre tineri s-ar simţi mai confortabil să denunţe un abuz pe o platformă online, decât faţă în faţă. În acelaşi timp, peste un sfert dintre profesori (27,3%) ar alege o platformă online pentru raportarea unui abuz, comparativ cu apelarea numărului de urgenţă 112 sau Telefonul Copilului 119 (doar 10,9% ar prefera această modalitate).

Unu din trei adolescenţi nu ar avea deloc sau doar în mică măsură încredere să vorbească cu părinţii dacă ar trece printr-un abuz sexual din cauza fricii şi a ruşinii de a nu fi judecaţi. Tot unu din trei n-ar avea încredere deloc sau ar avea încredere scăzută să sune la Poliţie, iar mai mult de unul din doi n-ar apela nici la Protecţia Copilului.

Încrederea cea mai scăzută este, însă, în cadrele didactice. Puţin peste unu din cinci adolescenţi ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual.

La fel de grav este că 40% dintre adolescenţi nu ştiu dacă în şcoala lor există un consilier cu care să poată vorbi despre astfel de probleme.

Cum se raportează părinţii şi profesorii la abuzurile sexuale:

• Actul sexual cu un minor între 15 şi 17 ani este considerat abuz sexual de 73% dintre profesori şi de 74% dintre părinţi

• Actul sexual cu un minor sub 15 ani este considerat abuz sexual de către 90% dintre profesori şi părinţi

• Trimiterea de fotografii nud către un minor este considerată abuz sexual de către 83% dintre profesori şi de către 80% dintre părinţi

• Solicitarea de fotografii nud de la un minor este percepută ca abuz sexual de către 85% dintre profesori şi de către 81% dintre părinţi

• Mimarea unui act sexual în faţa unui minor fără ca acesta să aibă loc este considerată abuz sexual de către 80% dintre profesori şi de către 75% dintre părinţi

• Comentariile cu tentă sexuală la adresa unui minor sunt considérate abuz sexual de către 76.5% dintre profesori şi 70% dintre părinţi

• Actul sexual în care una dintre persoanele implicate opune rezistenţă este considerat abuz sexual de către 89% dintre profesori şi de către 81% dintre părinţi.

12,6% dintre profesori spun că în şcoala lor nu se vorbeşte deloc despre abuzurile sexuale, în timp ce aproape 45% spun că se vorbeşte doar în mică măsură.

„Doar prin programe educaţionale constante, în care să fie implicată toată comunitatea din jurul copilului, vom reuşi să înlăturăm acel sentiment de ruşine sau de teamă că vom fi judecaţi dacă reclamăm abuzurile sexuale asupra minorilor, care sunt cei mai vulnerabili în faţa acestui fenomen. Copiii trebuie să fie în siguranţă pentru a fi fericiţi, iar locurile unde îşi petrec cea mai mare parte din timp sunt acasă şi la şcoală. De aceea este foarte important ca nu doar copiii, ci şi părinţii alături de profesori şi autorităţi să conştientizeze că existe mai multe tipuri de abuz sexual şi să aibă o formare de bază în funcţie de care să poată recunoască semnele abuzurilor. În plus, una dintre soluţii pentru raportarea acestor abuzuri identificată în consultarea World Vision este realizarea unui platforme online dedicată“, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

Ce fel de sprijin solicită profesorii pentru a raporta abuzurile sexuale asupra minorilor:

• 71% o mai bună colaborare cu Poliţia şi Protecţia Copilului

• 50% cursuri de formare

• 36% o mai mare deschidere din partea părinţilor

• 17% o mai mare deschidere din partea colegilor de cancelarie.

Cum le-ar fi mai uşor profesorilor să raporteze abuzurile sexuale asupra minorilor:

• 28% să informeze consilierul şcolii

• Peste 27% pe o platformă online

• 24% să vorbească cu directorul şcolii

• 11% să sune la Telefonul Copilului 119 sau la 112

• 9% să sune la Protecţia Copilului.

10,4% dintre profesori au declarat că s-au confruntat în copilărie sau în adolescenţă cu situaţii de abuz sexual.

Chestionarul pentru elevi a cuprins circa 700 de respondenţi: 69.6% rural, 30.4% urban, respectiv 77.6% din liceu şi 22.4% din gimnaziu.

Chestionarul pentru cadrele didactice a cuprins 451 de respondenţi: 44% predau în mediul rural şi 56% în mediul urban.

Chestionarul pentru părinţi a cuprins circa 1000 de respondenţi: 72,3% din rural şi 27.7% din mediul urban.