Statuia Fecioarei Maria, de lângă Timişoara, plânge cu lacrimi de mir. Cum explică un profesor de matematică asta?

Preotul a observat totul şi le-a arătat şi credinioşilor. Printre ei şi Despina Neusatz, care aşteaptă rezultatele unui laborator.

Preoţii au ridicat probe din acel lichid de la statuia Maicii Domnului de la Biserica greco-catolică din Sanandrei şi vor o expertiză. Până atunci, credincioşii văd o minune dumnezeiasă, sau un semn, trimis de sus.

Gabriela Negru a venit de la câţiva kilometri distanţă să vadă minunea cu ochii ei. 

„Maica Domnului ne tot atenţionază, dar Maica Domnului, cînd vede că noi nu suntem receptivi, plânge, că nu mai are ce să facă. Noi suntem atât de răi şi nu empatizăm. Poate că acum a considerat Maica Domnului că trebuie să ne atragă atenţia, poate că vin vremuri mai grele. Dacă noi am fi mai îngăduitori şi mai buni, Dumnezeu ar fi şi el îngăduitor cu noi.”,crede enoriaşa.

Preotul greco-catolic din Sanandrei, George Rădulescu, spune că a trimis probele la laborator pentru a fi investigate. 

„Unde a apărut Fecioara Maria, la Lourmes, la Fatima, nu s-a arătat unor oameni importanţi, ci copiilor, celor smeriţi, celor umili. Acum, nu vreau să mă laud că sunt umil sau smerit. Dumnezeu a ales.  Părintele protopop de Timişoara, Răzvan Oprişa, care a fost delegat de prea-sfinţitul Alexandru Mesian, ca să ia probe, tocmai ca să nu existe niciun fel de dispute. Să fie duse în trei locuri diferite, tocmai ca să nu existe comentarii. O să fie la Medicina Legală, poate la un institut privat şi poate chiar în Italia, unde s-au mai luat astfel de probe.”, spune George Rădulescu, preot greco-catolic.

„Am văzut, într-adevăr, pe obrazul Maicii Domnului, deja prelins, nu în mişcare, era deja aşezată substanţa, care s-a secretat din ochi, că aşa s-a observat, din ochiul drept s-a prelins pe obrazul drept al Maicii Domnului, pe bărbie, şi apoi dedesubtul bărbiei,  s-a făcut ca un ţurţure, cam de-un centimetru lungime. Iar din ochiul stâng, s-a observat foarte bine, o dâră care a pornit, cam lată de 4 milimetri, apreciez eu, şi a ajuns în dreptul gurii.”, povesteşte Despina Neusatz, o altă enoriaşă.

Dar, nu toţi pun această apariţie pe seama divinităţii. Iulia Trif explică totul, prin... condens.

„În mod normal, icoanele sunt făcute din lemn de tei, aşa se făceau încă din cele mai trecute vremuri. Lemnul de tei este un lemn care reţine destul de mult umiditatea. Ele vin lăcuite, iar în momentul în care acele icoane sunt scrijelite, sau se crează o anumită leziune la nivelul lacului, prin acele locuri apar aceste lacrimi, aşa zise lacrimi, sau pur şi simplu scrugeri legate de condens. Cele din ipsos merg pe acelaşi principiu, şi mă gândesc că aici e vorba despre o statuie din ipsos. Acelea sunt goale pe interior, este un mediu care favorizează dezvoltarea de condens.”, crede Iulia Trifu, profesor de matematică.